Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Mănăstirea Sihăstria Rarăului din Câmpulung Moldovenesc, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Mănăstirea Sihăstria Rarăului din Câmpulung Moldovenesc, județul Suceava, părintele stareț Ioan Larion Neagoe mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2010, în incinta acesteia.

– Părinte Ioan Neagoe, cine a înființat această așezare monahală și în ce perioadă?
– Prima ctitorie a fost cea a domnitorului Petru Rareș [1527-1538; 1541-1546], în 1541. Angajat în război cu turcii, el a adus aici pe Doamna Elena [soția sa] și comorile Moldovei, pentru a fi adăpostite în fața năvălirii tătarilor. La numai două zile, trecând dinspre Câmpulung [Moldovenesc] spre Suceava, capitala Moldovei, o gloată de 30.000 de tătari a luat urmele cailor noștri și a ajuns în această poiană. După trei zile de lupte, Petru Rareș a dus tezaurul pe muntele Rarău, ascunzându-l și acoperindu-l cu pământ. Înaintând, tătarii au găsit comorile și le-au luat, dar, la plecare, o stâncă s-a desprins și i-a îngropat pe mulți dintre ei. De aici, vine denumirea de Pietrele Doamnei, care au apărat avuția Moldovei în calea năvălitorilor. Atunci, Petru Rareș a hotărât să aducă lui Dumnezeu o ofrandă drept recunoștință, ridicând o biserică. În jurul ei, a luat ființă un schit condus de arhimandritul Sisoe, unde au venit călugări răspândiți prin munți care trăiau în peșteri.

– Mănăstirea a suferit modificări de-a lungul veacurilor?
– Au existat mai multe incendii care au devastat-o, dar cel mai distrugător s-a produs în 1775, când generalul [și baronul austriac Adolf Nikolaus von] Buccow [guvernatorul Principatului Transilvaniei, la ordinul împărătesei Sfântului Imperiu Roman Maria Terez(i)a de distrugere a mănăstirilor românești] a dat foc schitului. Călugării au apucat să salveze avutul sfântului lăcaș și au plecat cu el pe moșia boierului [Vasile] Balș, lăsând în urmă biserica și celelalte clădiri, care au ars. Acesta a îngăduit construirea, pe domeniul său, a unei mănăstiri, căreia i-a dăruit 600 ha de pământ, trei stâne, moara și fierăstrăul de apă din satul Chiril [în prezent, în comuna Crucea, județul Suceava]. Totodată, a înălțat o casă pentru Cuviosul Sisoe și chiliile călugărilor, angajându-se să întrețină lăcașul de închinăciune și pe monahi.

– Ce soartă a avut așezământul monahicesc?
– Nemaiexistând vechiul schit, în poiană nu a mai fost nici viață monahală. Acolo, localnicii din împrejurimi au ridicat o cruce din blocuri masive de piatră, unde se închinau și făceau rugăciuni. În 1994, pe locul primei ctitorii de pe versantul sudic al Muntelui Rarău a fost construită o nouă biserică [cu hramurile Înălțarea Domnului și Sfântul Acoperământ al Maicii Domnului], în jurul căreia ființează actuala mănăstire cu obște de călugări.

Florin Bălănescu