Prezența mea era doar legământ
dat sorții. Dar de ce n-am priceput:
din infinitul scurs pe-acest pământ,
tocmai în timpul meu ai apărut?
N-am înțeles nimic. Părea absent
orice ținut marcat de pașii vani.
Să ne-ntâlnim în unicul moment,
au trebuit să treacă mii de ani.
Așa că nicio zi nu mai socot
să pot să-nfrunt realul mult prea tern;
să fim alături, dincolo de tot,
doar două conștiințe în etern.
Și în neant să dăinuim mereu,
o singură idee: tu și eu.
Drept de autor © 2009-2026 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania