Recenzie la cartea Nostalgii nemuritoare de Ovidiu Chelaru, Botoșani: Agata, 2026

Nostalgii nemuritoare, cea de-a 48‑a carte a scriitorului botoșănean Ovidiu Chelaru, apărută la venerabila vârstă de 95 de ani, reprezintă una dintre cele mai sincere, mai luminoase și mai tandre mărturii literare publicate în spațiul cultural românesc contemporan. Cartea este o combinație rară între autobiografie, poezie clasică, confesiune și document de istorie personală, toate țesute într-un ton cald, direct și profund uman.

Volumul este structurat în mai multe capitole care îmbină memorialistica, amintirile culturale, evocarea tradițiilor și poeziile de inspirație existențială, care ne  configurează profilul unui autor aflat la vârsta bilanțurilor dar plin de vitalitate spirituală.
Temele dominant prezente în această carte sunt cele cu care domnul Ovidiu Chelaru ne-a obișnuit, de-a lungul anilor, oferindu-ne o bogată paletă cu creații literare specifice: trecerea timpului și senectutea; nostalgia copilăriei și a tradițiilor; iubirea pentru familie și continuitatea neamului; conștiința culturală și vocația de creator etc.
Niciun alt fir roșu nu străbate cartea cu mai multă autenticitate decât reflecția asupra timpului. Autorul abordează senectutea cu o sinceritate dezarmantă, uneori autoironică, alteori meditativă, dar niciodată amară. În poezii precum La senectute, La apus de soare sau De‑ale tinereții valuri, Ovidiu Chelaru își privește vârsta ca pe o etapă în care omul este mai aproape de adevărurile fundamentale ale vieții. Aceste momente ale creații Domniei sale nu sunt simple lamentări, ci lecții de asumare, de liniște și de recunoștință – un ton rar în literatura actuală, adesea dominată de dramatism sau cinism.
Cartea respiră un parfum de odinioară, alimentat de imaginea Crăciunului, a colindelor, a buhaiului, a iernilor de altădată. Autorul reînvie momente în care comunitatea, familia și credința formau un univers coerent și cald. Aceste pagini au un farmec aparte, fiind nu doar memorii, ci și fragmente de patrimoniu spiritual românesc. Ele dau volumului o aură etnografică, transformând textul într-o cronică a tradițiilor de pe plaiurile Bucovinei și ale Botoșanilor.
Poezia dedicată strănepoatei Eika este una dintre cele mai luminoase piese din carte. Afectivitatea curată și bucuria simplă arată un autor care nu a obosit să iubească și să dăruiască. Nu e doar nostalgia trecutului, ci și o celebrare a viitorului, a speranței care se transmite peste generații.
Primele capitole, dedicate fondării Societății Scriitorilor Botoșăneni „Mihai Eminescu” și revistei Memento Mori, dar și paginile polemice privind poezia clasică versus modernistă, dau măsura unui autor profund implicat în viața culturală. Chelaru se vede nu doar ca poet, ci ca mentor și păzitor al tradiției, iar volumul devine astfel și o cronică a unei vieți dedicate literaturii și comunității.
Și de această dată, Ovidiu Chelaru rămâne fidel poeziei cu rimă și metru clasic, cultivând un limbaj accesibil, melodic, cu parfum arhaic. Stilul său mizează pe claritate și pe o sinceritate dezarmantă. Această simplitate nu e lipsă de profunzime, ci o alegere estetică: autorul caută vorba limpede, sentimentul direct, ideea rotundă, fără pretenții moderniste.
Proza, la rândul ei, curge firesc, cu o naturalețe de jurnal personal. Cartea se citește ușor, dar rămâne în minte prin tonul cald, uman, binevoitor.
Nostalgii nemuritoare este mai mult decât o carte – este testamentul cultural și sufletesc al unui scriitor ajuns în deplinătatea înțelepciunii. Fiecare pagină scrisă este o invitație la reflecție asupra vieții, asupra memoriei și asupra modului în care omul își lasă urmele în lume.
Pentru cititorul contemporan, cartea este și o punte către lumea de altădată – o lume a rânduielii, a comuniunii, a bucuriei simple.
Așadar, Nostalgii nemuritoare este o carte care emoționează prin autenticitate și impresionează prin noblețea tonului. Ovidiu Chelaru reușește să ofere un volum sensibil, luminos, în care viața întreagă – cu bucurii, pierderi, tradiții și împliniri – este transformată în literatură. Este, fără îndoială, una dintre acele cărți care nu se citesc doar cu mintea, ci mai ales cu sufletul.

Bibliografie:
1.CHELARU, O. Nostalgii nemuritoare, Botoșani: Agata, 2026
2.ISTRATE, I. Roade pentru nepoți, gest pentru identitatea de neam, Botoșani: Rev. Luceafărul, 26 mart.2024;
3.ISTRATE, I. OVIDIU CHELARU. „Oglinda unor vremuri-Memorii”, o rugăciune literară închinată trecutului, Botoșani: Rev. Luceafărul, 24 sept. 2025;
4.MEDIAN, Gh. Cartea botoșăneană. Ovidiu Chelaru: ,,Nemuritorii – scriitori de seamă botoşăneni”, Botoșani: Rev. Luceafărul, 3 oct. 2018.