Gheorghe Median s-a născut la 11 octombrie 1949, în satul Nucșoara de Jos, comuna Râncezi (astăzi, în comuna Posești), plasa Văleni, județul Prahova și a murit la 11 octombrie 2025, la Botoșani, fiind înmormântat la Cimitirul Pacea din municipiu. A fost căsătorit și a avut un fiu și o fiică. A absolvit Facultatea de Istorie a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, după care a lucrat ca muzeograf în cadrul Muzeului Județean de Istorie din Botoșani până la pensionare, în anul 2014. Este autorul volumelor Armenii în istoria și viața orașului Botoșani (2001), Ileana Turușancu – studiu monografic (2004), Nicolae Iorga și Botoșanii – legături epistolare (2006), Personalități botoșănene. Ileana Turușancu – corespondență (2010), Octav Onicescu – scrisori către Luigia (2012) și File de enciclopedie culturală botoșăneană (2024).

• Despre Casa Zamfirescu din Botoșani, mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2014, în același oraș.
• – Domnule Gheorghe Median, cui a aparținut această casă?
• – Constantin Zamfirescu a fost un mare proprietar funciar al județului, care și-a construit locuința despre care vorbim în 1890, pe strada Belvedere. Astăzi, artera de circulație este dreaptă, dar, pe atunci, șerpuia, astfel încât clădirea nu avea accesul direct din stradă, ca acum, ci era înconjurată de o grădină.
• – Cum este structurat imobilul?
• – Edificiul, construit în stil eclectic, de influență franceză, este alcătuit numai din parter, dar măsoară circa 30 de metri lungime și are, în față, un fronton interesant, iar, în spate, mai multe anexe. Intrarea principală, aflată pe Strada Unirii, era destinată familiei și musafirilor, iar cea secundară, situată îndărătul casei, ducea spre camerele personalului de serviciu, magazii și dependințe. Faţada centrală are un balcon mic, cea din stânga – o terasă mare, iar cea principală – niște scări largi, deasupra cărora se află o copertină de protecție din fier forjat și sticlă. Edificiul are 14 încăperi, care au fost, cândva, sălile de primire a invitaților, biroul de lucru, dormitoarele și spațiile complementare. Acoperișul este din tablă, iar, sub odăile din spate, se găsește un beci spațios și frumos decorat la exterior.
• – A existat și curte?
• – Ca la toate locuințele boierești, și aceasta a avut în jur o curte mare și frumoasă, cu alei de flori și arbori fructiferi. Casa se află în sectorul central, pe care Nicolae Iorga l-a descris ca pe o imensă grădină, cu mulți pomi, între care nucii ieșeau cel mai mult în evidență. Din păcate, această zonă a fost prima afectată de demolările care au făcut loc blocurilor construite în anii ’70.
• – Clădirea a fost revendicată?
• – Moștenitorii au solicitat-o, dar, în urma unor procese care au durat mai mulți ani, ea a rămas în proprietatea Ministerului Muncii [, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale]. După ce a adăpostit centrul de calificare, recalificare și perfecționare profesională a șomerilor, imobilul a fost renovat, în prezent fiind sediul unei galerii de artă ce găzduiește expoziții și lansări de carte.
• Florin Bălănescu