Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Casa Vârnav din Botoșani, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Gheorghe Median s-a născut la 11 octombrie 1949, în satul Nucșoara de Jos, comuna Râncezi (astăzi, în comuna Posești), plasa Văleni, județul Prahova și a murit la 11 octombrie 2025, la Botoșani, fiind înmormântat la Cimitirul Pacea din municipiu. A fost căsătorit și a avut un fiu și o fiică. A absolvit Facultatea de Istorie a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, după care a lucrat ca muzeograf în cadrul Muzeului Județean de Istorie din Botoșani până la pensionare, în anul 2014. Este autorul volumelor Armenii în istoria și viața orașului Botoșani (2001), Ileana Turușancu – studiu monografic (2004), Nicolae Iorga și Botoșanii – legături epistolare (2006), Personalități botoșănene. Ileana Turușancu – corespondență (2010), Octav Onicescu – scrisori către Luigia (2012) și File de enciclopedie culturală botoșăneană (2024).

• Despre Casa Vârnav din Botoșani, mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2014, în același oraș.
• – Domnule Gheorghe Median, cine a fost proprietarul acestui imobil?
• – Casa Vârnav este una dintre cele mai cunoscute din Botoșani, pentru că este singura cu aspect de castel și fiindcă posesorul ei, Nicu [Neculai] Vârnav, a fost cel care a făcut prima grădină publică din oraș (actualul parc Mihai Eminescu). El a amenajat-o din fonduri proprii și a pus-o, cu plată, la dispoziția cetățenilor în 1869, apoi a închiriat-o și vândut-o, în 1874, primăriei, care a reamenajat o foarte frumoasă și întinsă grădină publică. Și-a rezervat latura de nord-est a parcului, cu câteva hectare împrejur, în mijlocul căreia și-a construit o casă, care, pe atunci, era una dintre cele trei clădiri cu etaj din oraș, alături de cea lui Ioniță Codrescu, devenită, ulterior, primărie, și cea a lui Manolache Iorga, străbunicul lui Nicolae Iorga.
• – Cum arată imobilul?
• – Este o construcție cu două niveluri, realizată din piatră și cărămidă, cu o înălțime de aproximativ 30 de metri, unele elementele originale ale casei (ușile și ferestrele din secolul al XIX-lea, parțial recondiționate) fiind păstrate și astăzi. Parterul cuprinde cinci încăperi, o parte a lor având un acoperiș mansardat, unde se află două camere ce pot fi locuite și acum. Etajul conține o sală de mari dimensiuni, deasupra căreia se află un acoperiș în două ape, cu un mic balcon, iar, la partea superioară, este amplasat un turnuleț cu ferestruici, de circa doi metri înălțime, ce dă edificiului un aspect interesant. Spre deosebire de alte locuințe ale timpului, casa are un beci modest.
• – Ce destinație are clădirea în prezent?
• – Este locuință, bine întreținută, constituind unul dintre obiectivele atrăgătoare ale orașului, pe care oricine trece prin parc îl poate vedea.
• – Ce a mai rămas, astăzi, din zona înconjurătoare?
• – Este mult transformată față de ceea ce a fost odinioară și e greu de imaginat cum arăta în trecut; dar, ținând cont că Nicu Vârnav a amenajat primul parc al orașului, e de presupus că și zona din jurul casei era superbă, cu alei, flori și pomi fructiferi. Mai există o parte a grădinii și câțiva copaci, una dintre laturile acesteia fiind strict delimitată de actualul parc, iar alta – de noile construcții.
• – Mai sunt urmași în viață?
• – Nu, altminteri imobilul ar fi aparținut unuia dintre ei, ori acolo locuiește, acum, altcineva.
• Florin Bălănescu