Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Casa Văsescu din Botoșani, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Gheorghe Median s-a născut la 11 octombrie 1949, în satul Nucșoara de Jos, comuna Râncezi (astăzi, în comuna Posești), plasa Văleni, județul Prahova și a murit la 11 octombrie 2025, la Botoșani, fiind înmormântat la Cimitirul Pacea din municipiu. A fost căsătorit și a avut un fiu și o fiică. A absolvit Facultatea de Istorie a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, după care a lucrat ca muzeograf în cadrul Muzeului Județean de Istorie din Botoșani până la pensionare, în anul 2014. Este autorul volumelor Armenii în istoria și viața orașului Botoșani (2001), Ileana Turușancu – studiu monografic (2004), Nicolae Iorga și Botoșanii – legături epistolare (2006), Personalități botoșănene. Ileana Turușancu – corespondență (2010), Octav Onicescu – scrisori către Luigia (2012) și File de enciclopedie culturală botoșăneană (2024).

Despre Casa Văsescu din Botoșani, mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2014, în același oraș.

– Domnule Gheorghe Median, cui a aparținut acest imobil?
– Alexandru Văsescu, proprietarul casei aflate pe Strada Unirii, numărul 10, a fost unul dintre marii proprietari funciari din județul Botoșani, moșia sa, de peste 1.000 ha, aflându-se la Coțușca [sat în comuna cu același nume din județ], unde și-a construit un conac. El a avut o fiică și doi fii – Gheorghe Văsescu, care a făcut școala militară la Fontainebleau, în Franța și, un timp, a fost atașatul militar al României la Ambasada din Paris, și Ilie Văsescu, care, pe la 1905, era prefect al județului Botoșani –, casa fiind moștenită, în comun, de băieți.

– Cum arată clădirea?
– Construcția are parter și etaj, cu câte șase camere la fiecare nivel, o frumoasă scară interioară la una dintre intrări și o alta secundară pe o latură a imobilului, folosită de personalul de serviciu. Locuința este decorată cu statui la partea superioară și are două căi de acces; cea de la strada principală (fostă Belvedere, astăzi Strada Unirii), este prevăzută cu o verandă semicirculară acoperită ce asigură intrarea în camera de primire a musafirilor, dincolo de ea aflându-se un hol mare din care se urcă la etaj. Ferestrele au ancadramente cu motive arhitecturale deosebite, iar fațada principală conține și un balcon. În această casă, a stat, în 1905, când a venit la manevrele militare desfășurate în zonă, Regele Carol I.

– A existat și o curte?
– Da, chiar una generoasă. Mai mult decât atât, la câteva zeci de metri se află o altă casă a familiei Văsescu, construită în stil neoromânesc, foarte frumoasă și solidă, numai cu parter, dar cu zece încăperi.

– Cui aparțin și ce destinații au, în prezent, cele două edificii?
– Amândouă se află în patrimoniul municipiului; prima adăpostește Direcția Județeană pentru Cultură [și Patrimoniul Național], Orchestra [Populară și Ansamblul Folcloric] Rapsozii Botoșanilor și alte câteva instituții, iar cealaltă a fost folosită, o vreme, ca sediu al Întreprinderii Cinematografice a județului, acum fiind liberă și scoasă la vânzare.

– A fost revendicată vreuna dintre clădiri?
– Nu, pentru că nu mai există descendenți ai familiei; ultimul copil al lui Gheorghe Văsescu a fost Viorica Agarici, activistă pe tărâm social, fruntașă a mișcării feministe din România și filantroapă, care a murit în 1979.

Florin Bălănescu