Autor: © Florin BĂLĂNESCCasa Vasiliu din Botoșani
Foto: © Casa Văsescu din Botoșani, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Gheorghe Median s-a născut la 11 octombrie 1949, în satul Nucșoara de Jos, comuna Râncezi (astăzi, în comuna Posești), plasa Văleni, județul Prahova și a murit la 11 octombrie 2025, la Botoșani, fiind înmormântat la Cimitirul Pacea din municipiu. A fost căsătorit și a avut un fiu și o fiică. A absolvit Facultatea de Istorie a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, după care a lucrat ca muzeograf în cadrul Muzeului Județean de Istorie din Botoșani până la pensionare, în anul 2014. Este autorul volumelor Armenii în istoria și viața orașului Botoșani (2001), Ileana Turușancu – studiu monografic (2004), Nicolae Iorga și Botoșanii – legături epistolare (2006), Personalități botoșănene. Ileana Turușancu – corespondență (2010), Octav Onicescu – scrisori către Luigia (2012) și File de enciclopedie culturală botoșăneană (2024).

Despre Casa Vasiliu din Botoșani, mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2014, în același oraș.

– Domnule Gheorghe Median, cine a fost proprietarul acestei case?
– Vasile D. Vasiliu a fost un bârlădean cu studii farmaceutice, care, în 1852, a înființat o farmacie la Iași; pentru că afacerea n-a mers, s-a mutat la Botoșani, unde și-a deschis o alta, devenind unul dintre cei mai cunoscuți farmaciști. El a fost primar al urbei în anii 1907 și 1908, deputat și senator, precum și unul dintre fondatorii Camerei de Comerț și Industrie a județului, aflându-se, mai multe decenii, în fruntea acestei instituții. Fiind un om atât de important, era normal ca și casa lui să fie deosebită și chiar este.

– Cum arată clădirea?
– Locuința pe care și-a construit-o, cu puțin timp înainte de 1900, are aparența unei vile dintr-o zonă de munte, pentru că, în exterior, sunt multe decorații din lemn – în special, în zona acoperișului și a frontonului. Este o casă spațioasă, cu demisol, parter înalt, la care se ajunge urcând mai multe scări, și mansardă. Intrarea principală are două rânduri de trepte, iar cea secundară este poziționată spre mijlocul clădirii, ambele dând spre strada Mihail Kogălniceanu. La demisol, sunt cinci încăperi, cu holurile aferente, la parter – șapte camere, iar la mansardă – o odaie și un vestibul mare. Peste tot, se află culoare și debarale, ca în locuința unei familii înstărite, dar care nu era, totuși, numeroasă.

– Ce era în jurul edificiului?
– Ca la toate casele boierești de pe această stradă, unde se află două dintre importantele biserici ale orașului – Vovidenia și Trei Ierarhi –, și aici era o oază de verdeață, liniște și frumusețe. Tocmai pentru că are o poziție centrală, blocurile care au năpădit zona au distrus grădinile, ici-colo mai rămânând câțiva copaci care amintesc frumusețea de altădată.

– Ce traseu a avut imobilul?
– Construcția a fost bine întreținută, ultima dată printr-un proces de restaurare care a durat vreo trei ani. În lipsa urmașilor, a trecut în patrimoniul statului și, de multă vreme, aici a fost instalat Palatul Copiilor.

– Casa a fost revendicată de urmași?
– Nu; Vasile Vasiliu nu a avut copii și, de aceea, s-a și investit în renovarea clădirii, care, în prezent, arată foarte bine.

Florin Bălănescu