Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Casa Ventura din Botoșani, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Gheorghe Median s-a născut la 11 octombrie 1949, în satul Nucșoara de Jos, comuna Râncezi (astăzi, în comuna Posești), plasa Văleni, județul Prahova și a murit la 11 octombrie 2025, la Botoșani, fiind înmormântat la Cimitirul Pacea din municipiu. A fost căsătorit și a avut un fiu și o fiică. A absolvit Facultatea de Istorie a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, după care a lucrat ca muzeograf în cadrul Muzeului Județean de Istorie din Botoșani până la pensionare, în anul 2014. Este autorul volumelor Armenii în istoria și viața orașului Botoșani (2001), Ileana Turușancu – studiu monografic (2004), Nicolae Iorga și Botoșanii – legături epistolare (2006), Personalități botoșănene. Ileana Turușancu – corespondență (2010), Octav Onicescu – scrisori către Luigia (2012) și File de enciclopedie culturală botoșăneană (2024).

Despre Casa Ventura din Botoșani, mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2014, în același oraș.

– Domnule Gheorghe Median, cine a fost proprietarul acestei case?
– Alecu Ventura a fost unul dintre potentații secolului al XIX-lea, despre care se știe prea puțin. Era proprietarul unor moșii de peste 2.000 de hectare din județele Botoșani și Dorohoi, ce și-a ridicat, prin 1850, o superbă locuință în oraș, una dintre cele mai frumoase din Moldova.

– Cum ați descrie edificiul?
– Clădirea, de formă dreptunghiulară, a fost construită în stil eclectic, cu influențe franceze. Are parter și etaj, cu o scară maiestuoasă care urcă, pe latura de răsărit, până la etaj, de unde coboară spre parter. Scara interioară are formă de melc, pretabilă la o asemenea locuință, având o deschidere spre acoperiș, pe unde pătrunde lumina. Are, în total, cel puțin 20 de încăperi, cea mai importantă dintre ele, aflată la parter, fiind lambrisată, cu oglinzi și un lampadar superb, deși camera nu este foarte înaltă. Ferestrele, nu foarte generoase, dar numeroase, sunt prevăzute, în față, cu grilaje din fier forjat, în care pot fi instalate ghivece cu flori. În partea de nord, există un peron acoperit, la care trăgeau trăsurile.

– Ce se afla în exterior?
– Casa era înconjurată de un parc imens, cu alei de flori și pomi fructiferi, și constituia, ca și astăzi, una dintre perlele orașului. Atrag atenția pivnițele, care au fost refăcute și sunt foarte mari, de 12 metri lungime, având un culoar cu deschideri pe o parte și cealaltă.

– Care sunt starea și statutul imobilului în prezent?
– Casa a avut noroc, pentru că, fiind atât de elegantă, a intrat în vizorul diriguitorilor urbei și a beneficiat de unul dintre proiectele de reabilitare cu fonduri europene. Renovarea a durat trei ani și, acum, aparține Consiliului Județean, care a repatizat-o, în părți egale, Școlii Populare de Artă și Muzeului de Etnografie.

– Proprietatea a fost revendicată?
– Nu, pentru că Alecu Ventura nu a avut copii și nici urmași colaterali nu au solicitat-o.

Florin Bălănescu