Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Casa Memorială Nicolae Iorga din Botoșani, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Gheorghe Median s-a născut la 11 octombrie 1949, în satul Nucșoara de Jos, comuna Râncezi (astăzi, în comuna Posești), plasa Văleni, județul Prahova și a murit la 11 octombrie 2025, la Botoșani, fiind înmormântat la Cimitirul Pacea din municipiu. A fost căsătorit și a avut un fiu și o fiică. A absolvit Facultatea de Istorie a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, după care a lucrat ca muzeograf în cadrul Muzeului Județean de Istorie din Botoșani până la pensionare, în anul 2014. Este autorul volumelor Armenii în istoria și viața orașului Botoșani (2001), Ileana Turușancu – studiu monografic (2004), Nicolae Iorga și Botoșanii – legături epistolare (2006), Personalități botoșănene. Ileana Turușancu – corespondență (2010), Octav Onicescu – scrisori către Luigia (2012) și File de enciclopedie culturală botoșăneană (2024).

Despre Casa Memorială Nicolae Iorga din Botoșani, mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2014, în același oraș.

– Domnule Gheorghe Median, care este istoria casei memoriale?
– În clădirea în care ne aflăm, ce datează din prima jumătate a secolului al XIX-lea, Nicolae Iorga, copil fiind, a locuit pentru o vreme. Savantul s-a născut la 5 iunie 1871, pe Strada Copoului din Botoșani, iar aici a stat după ce, rămasă văduvă, mama sa a vândut prima locuință și s-a mutat, cu chirie, împreună cu cei doi copii, în mai multe locuri, până a ajuns în această casă. Imobilul aparținea Marghioalei Vâzdogeasa, cum o pomenește istoricul în cartea sa autobiografică O viață de om, iar familia sa a locuit aici între 1876 și 1880, în două încăperi – camera mamei (salonul de primire a oaspeților), și odaia pe care o împărțeau el și fratele său mai mic George, viitor economist. În 1880, el și familia sa au plecat în alte locuințe din oraș și, în locul lor, au venit noi chiriași; deși era o casă șubredă și măruntă de la mahala, ea a rămas în picioare, iar, mai târziu, când Iorga a devenit o mare personalitate și s-a întors în oraș – fie în 1907, fie în 1908, fie, mai ales, în preajma Primului Război Mondial –, de fiecare dată a revenit în această locuință, pe care a considerat-o casa copilăriei sale.

– Care au fost reperele biografice ulterioare ale marelui istoric?
– După perioada copilăriei, viața lui s-a legat, în anii de facultate, de Iași, apoi, de București, unde a desfășurat cea mai importantă parte a activității sale, ca profesor la Universitatea din Capitală și politician, precum și de Vălenii de Munte, unde, în 1908, a cumpărat o casă în care a locuit în timpul verilor și a înființat celebra universitate populară ce-i poartă numele. Iorga a murit la 27 noiembrie 1940, asasinat de legionari, în Pădurea [de lângă satul] Strejnicu [comuna Târgșoru Vechi, județul Prahova], pentru concepțiile sale democratice și atitudinea tranșantă împotriva nazismului, care amenința și România, rămânând în istoria neamului ca un martir. Este înmormântat la Cimitirul Bellu din București, pe aleea unde se află și alte morminte ale unor mari personalități ale patrimoniului cultural național.

– Descrieți, vă rog, interiorul casei memoriale și obiectele de inventar.
– Muzeul prezintă ceea ce este mai important referitor la partea botoșăneană a vieții lui Iorga, adică părinții, bunicii, străbunicii, studiile pe care le-a urmat în oraș – Școala Marchian [Folescu] și Liceul [astăzi, Colegiul Național August Treboniu] Laurian –, precum și o serie de elemente care detaliază importanța sa ca om de știință de talie mondială. În prima sală, se află mai multe piese de mobilă de epocă (etajere pentru cărți, un dulap cu diferite obiecte care i-au aparținut – niște vase mici de ceramică și un ceainic –, o oglindă care a făcut parte din puținul mobilier adus aici de mama sa și o ladă în care, în mod tradițional, se păstra lenjeria), fotografii ale străbunicului său matern, marele vornic Iordache Drăghici, ale copiilor acestuia, Manolache și Elena (una dintre cele mai culte femei ale secolului al XIX-lea, cunoscătoare a mai multor limbi străine), ale părinților savantului, avocatul Nicu Iorga și Zulnia Iorga, cunoscătoare a limbii franceze, din care a tradus mai multe lucrări. A doua încăpere este camera copiilor, ce adăpostește o fotografie a celor doi frați, câteva piese de mobilier (un mic birou și un pat), un ceas și soba originală, păstrată din casa de altădată. În hol, se află arborele genealogic al familiei, fotografii ale lui Iorga la diferite vârste, ale primei sale soții, Maria Tasu, fiica lui Vasile Tasu, președintele Curții de Apel din Iași, cea cu care s-a căsătorit la 21 de ani și a avut patru copii, ale celei de-a doua soții, Ecaterina [Catinca] Bogdan, sora lingvistului și filologului Ioan Bogdan și a istoricului literar [Gheorghe] Bogdan-Duică, cea care i-a dăruit șapte copii, precum și ale unor veri și alte rude apropiate. A treia cameră sugerează personalitatea marelui istoric și domeniul care l-a consacrat, prin lucrări ale sale (opere și reviste editate, unde a publicat), alături de imagini ale familiei (mama, la aproape 90 de ani, și, tot ea, înconjurată de nepoți), precum și câteva piese deosebit de interesante, între care plăcuța cu numărul de înmatriculare al mașinii cu care legionarii l-au răpit, în după-amiaza zilei de 27 noiembrie 1940, de la vila sa din Sinaia și l-au ucis, două obiecte de birou (un prespapier și un clasor de corespondență), precum și mai multe medalii omagiale.

– Actuala clădire diferă mult față de cea originală?
– Nu. A fost atașat doar un adaos în spatele casei, care adăpostește biroul muzeografului; în rest, dimensiunile imobilului și dispoziția camerelor au rămas ca la început, cum apar și în documentele fotografice de epocă. Clădirea a fost refăcută de trei ori – ultima dată, în 2011, când expoziției, ce ocupă trei camere (o a patra este, acum, bibliotecă), i s-a dat o nouă formă.

– Mai sunt urmași în viață ai savantului?
– Există un nepot din partea fiicei sale Liliana, căsătorită cu istoricul Dionisie Pippidi, istoricul Andrei Pippidi, datorită căruia au fost materializate multe inițiative la Botoșani pentru perpetuarea memoriei lui Nicolae Iorga.

Florin Bălănescu