Cele două patrule și cei doi băieți se depărtară repede de agitația din grădina cu răsaduri pentru strictul necesar în  gospodărie la vremea primăverii. Mergeau spre mina de sare pentru un salariu sigur. Cei doi băieți vor putea ajuta la lucrări de curățenie cu regim de necalificați.

Munca în salină era grea și periculoasă. Uneori pereții de sare cedau și îngropau de vii oameni nevinovați. Ăsta era riscul. Cumnații erau obișnuiți cu pericolul. Aveau de gând să rămână doar o lună în salină. Tânjeau după munca   la țapină. Acolo se simțeau puternici și  în siguranță. A munte se întunecă repede. Patronul le trimise pachețele cu hrană rece și o cinzeacă de țuică plus 22 de lei ziua de muncă. Copiii au primit și ei câte cinci lei. Pentru noapte erau amenajate  niște nișe săpate în peretele de sare. Fostele patrule intrară în câte o nișă și fură surprinși de prezența unor femei. Vrură să iasă, dar li se comunică prețul de doar 5 lei pe noapte. Li se păru acceptabil și rămaseră toată noaptea. Storși de vlagă, a doua zi fură concediați.
Iar la drum! Flămânzi și fără vlagă , porniră spre Ulmeni. O turmă de șacali bloca drumul , făcând un zgomot infernal. Un băiat prinse un șacal de urechi și se alese cu o mușcătură zdravănă. Pompiliu îl omorî cu o lovitură de macetă. Un localnic îi oferi o unsoare specială luând în schimb șacalul sacrificat.

Patrulele și ajutoarele urcară mai departe în căutare de lucru. Noaptea îi prinse la o stână. Ciobanii le oferiră niște jintiță și niște cojoace pentru noapte. La munte nopțile sunt reci.
De lucru la sterpe nu prea era. Mulțumiră pentru găzduire și porniră spre vârf. Băieții urcau greu. Le era și frig și foame.      Trecură dealul. Din vale răsăriri un schit cu lume multă. Era hram.

Vasile Lefter