Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Casa Mavrocordat din Botoșani, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Gheorghe Median s-a născut la 11 octombrie 1949, în satul Nucșoara de Jos, comuna Râncezi (astăzi, în comuna Posești), plasa Văleni, județul Prahova și a murit la 11 octombrie 2025, la Botoșani, fiind înmormântat la Cimitirul Pacea din municipiu. A fost căsătorit și a avut un fiu și o fiică. A absolvit Facultatea de Istorie a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, după care a lucrat ca muzeograf în cadrul Muzeului Județean de Istorie din Botoșani până la pensionare, în anul 2014. Este autorul volumelor Armenii în istoria și viața orașului Botoșani (2001), Ileana Turușancu – studiu monografic (2004), Nicolae Iorga și Botoșanii – legături epistolare (2006), Personalități botoșănene. Ileana Turușancu – corespondență (2010), Octav Onicescu – scrisori către Luigia (2012) și File de enciclopedie culturală botoșăneană (2024).

Despre Casa Mavrocordat din Botoșani, mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2014, în același oraș.

– Domnule Gheorghe Median, care Mavrocordat a deținut locuința?
– Este greu de precizat cărei familii cu acest nume i-a aparținut – fie din cele domnitoare, din care niște urmași s-ar fi putut stabili și la Botoșani, fie din altele, statornicite în secolul al XIX-lea la Dângeni. Cred că este Ioan Mavrocordat, prefect al județului între 1907 și 1909.

– Cum ar putea fi descrisă clădirea?
– Este una dintre casele deosebite ale orașului, în primul rând prin arhitectonica sa specială. E o construcție singulară – sobră, doar cu parter, dar cu camere înalte, a cărei decorație exterioară este realizată prin brâuri de cărămidă aparentă. Intrarea principală se face printr-o verandă din fier forjat, lipită de peretele din fața treptelor. Are un hol mare de acces, din care se pătrunde, în stânga și în dreapta, în două încăperi spațioase; din acest hol, se ajunge în altul secundar, lung de vreo zece metri, în dreapta aflându-se o cameră de 5 m2, în stânga și în dreapta câte trei odăi de fiecare parte, iar, în capăt, bucătăria, baia și cămara. Pe la mijlocul holului secundar, se găsește un luminator care dădea o notă interesantă, mai ales că zona aceea este puțin întunecată. Spre deosebire de toate locuințele boierești ale timpului, această casă nu are pivniță.

– Cum arăta curtea?
– Sectorul în care este amplasată construcția era una dintre zonele rezidențiale ale orașului, foarte aproape de centru și bine îngrijită, plină de parcuri și grădini, iar în curte – acum, aproape goală – erau, pe timpuri, mulți copaci. Din păcate, cartierul a fost sistematizat și au fost construite blocuri, încât nu a mai rămas aproape nimic din ceea ce era odinioară.

– Au existat urmași ai familiei care să revendice proprietatea?
– Nu au fost. Casa a fost cumpărată, în anii ’30, de un revizor școlar, Ardeleanu, iar nepotul acestuia a revendicat-o și a primit-o după 1990, după care a vândut-o unui antreprenor.

– Care este starea actuală a clădirii?
– Înainte de 1989, acolo a funcționat o grădiniță pentru copii și aceasta a avut șansa de a fi refăcută periodic, astfel încât, chiar dacă, acum, casa este goală, starea ei de conservare este bună.

Florin Bălănescu