Din senin se stârni o furtună care a răsturnat mesele cu ofrande aduse morților. Femei și bărbați căzură în genunchi făcând cruci mari și cerând îndurare Domnului. Era semn că pomana nu a fost primită. Era ciudat că bucatele de pe mese au fost aruncate prin tufișuri  și copăcei spre bucuria drumeților abia plecați din calea vântoasei. Grupul țapinarilor aduna cu sârg bunătățile aranjate de vânt ca la o expoziție, Cioclez și ai săi aveau provizii pe gratis Mulțumiră Domnului șu merseră mai departe cu speranța că vor găsi ceva de muncă pe bani pentru cei de acasă.

Băieții erau încântați. Aveau și mâncare, aveau și joacă. Soarele era sus. Un popas nu strica. Era rândul lui Pompiliu să pregătească masa. Trebuia consumate produsele perisabile. Mâncară sarmale și chiftele. Strânseră masa și surpriză! Ranițele erau goale. Un arici se chinuia să care o bucată de cozonac, Se luară după el. Infractorul intră într-o  vizuină.  Se adeverea zicerea din bătrâni „dar din  dar se face rai!”

Urcușul era greu. Firma care angaja săritori cu parapanta era pe muchie de stâncă.  Ziua era pe sfârșite. O noapte neagră cobora din munte. Mare surpriză! Erau așteptați de cei doi câini  care păzeau mâncarea recuperată de la arici.           Bucuroși, ciocăniră în ușa metalică. Nu mai era nimeni . Vor dormi sub cerul liber păziți de  câinii bionici, setați  pentru  pericol. Îi aștepta o noapte grea cu frig și frică pentru siguranța băieților.

Vasile Lefter