Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Casa Memorială Teoctist Patriarhul din Tocileni, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Casa Memorială Teoctist Patriarhul din satul Tocileni, comuna Stăuceni, județul Botoșani, ghidul Ioan Dumitriu mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2026, în incinta acesteia.

– Domnule Ioan Dumitriu, când a fost înființat acest muzeu?
– Memorialul a fost inaugurat în 2014, dar nu în casa unde a copilărit Teoctist, care nu mai există din anii ’70, când și terenul aferent a fost vândut, ci într-o clădire ridicată în apropiere, ce reproduce toate detaliile locuinței părintești.

– Cine a fost părintele Teoctist?
– Pe numele de botez Teodor, el s-a născut la 7 februarie 1915, la Tocileni, fiind al zecelea dintre cei 11 copii ai lui Dumitru și ai Marghioalei Arăpașu, și a murit la 30 iulie 2007, în Capitală, unde a fost înmormântat la Catedrala Patriarhală. Ultima oară a venit în sat la 10 septembrie 2005, prilej cu care a mai vizitat biserica [cu hramul Nașterea Maicii Domnului] din satul Victoria [comuna Stăuceni], ctitorită de el, și Mănăstirea Vorona. A deținut mai multe funcții, între care arhiepiscop al Bucureștilor, mitropolit al Ungrovlahiei și al cincilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române [1986-2007]. A fost membru de onoare al Academiei Române [din 1999].

– Descrieți, vă rog, spațiile expoziționale.
– Casa este construită în stilul arhitecturii din nordul Moldovei de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul veacului următor. Este acoperită cu stuf și alcătuită din două odăi și o tindă, cu prispă în față, șopron pentru unelte agricole și coșar împletit din nuiele în curte. Camera de zi cuprinde o sobă cu plită și cuptor, un pat, lavițe, o icoană veche din lemn, îmbrobodită cu un ștergar și busuioc, culmea pe care se așezau hainele, grinda cu busuioc, păretare și covoare țesute [țoluri], unelte pentru tors și țesut (vârtelniță, furcă, fuse și piepteni), o ladă de zestre, o oglindă, o măsuță joasă și rotundă cu patru scăunele, un dulap vechi de peste 100 de ani care a aparținut familiei, un blidar cu străchini de lut, un lingurar cu lopata pentru cuptor și linguri de lemn, o sărăriță [solniță], scafe din lemn, un fier de călcat vechi, o lampă cu gaz suspendată și un opaiț. În tindă, se află prima imagine a lui Teoctist îmbrăcat în straie preoțești, ultima lui fotografie, realizată cu puțin timp înainte de a muri, portrete ale sale din diferite perioade ale vieții, alte instantanee înfățișându-le pe mama lui și pe o soră mai mare și cristelnița în care a fost botezat. În ultima încăpere, este amenajată camera de lucru a părintelui, ce adăpostește obiecte (unele de patrimoniu) aduse din cabinetul său de la patriarhie, între care mapa de birou, un suport pentru pixuri și stilouri, un carnețel, un cuțit de corespondență, un toc, o călimară, un tampon cu sugativă, ochelarii personali, diverse hârtii cu scrisul lui, o lampă, un cuier, o servantă, o băncuță, o oglindă, robe academice purtate la primirea titlurilor onorifice de Doctor Honoris Causa, cârja sa patriarhală, veșminte bisericești care i-au aparținut, cruci pectorale cu engolpioane, omofoare, mătănii, mitre, potcapuri, pieptare, brâie, mantia pe care a purtat-o la întâlnirea [de la București] cu Papa Ioan Paul al II-lea [7-9 mai 1999], tablouri ale lui, între care unul executat în mozaic, titluri, ordine, medalii și plachete ce i-au fost acordate, obiecte de decor, un diptic de argint și biblioteca, incluzând cele 17 volume de predici, omilii și meditații scrise de el, precum și publicații pe care le-a sprijinit. În fața casei, este amplasat un bust din piatră al său, ce a fost inaugurat odată cu casa memorială.

– Există urmași în viață ai părintelui Teoctist?
– Mai trăiește unul dintre cei 32 de nepoți ai săi, Mihai Arăpașu, în vârstă de 95 de ani, localnic, pe baza indicațiilor căruia a fost construită casa, precum și mai mulți strănepoți, între care Steluța Coban Popescu, din București, care ne-a pus la dispoziție o parte dintre piesele expuse în muzeu.

Florin Bălănescu