Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Casa Memorială Sfântul Ioan Iacob Hozevitul din Horodiștea, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Casa Memorială Sfântul Ioan Iacob Hozevitul din satul Horodiștea, comuna Păltiniș, județul Botoșani, supraveghetorul Gabriela Doina Balahura mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2009, în incinta acesteia.

– Doamnă Gabriela Balahura, cine a fost Sfântul Ioan Iacob Hozevitul?
– Sfântul Ioan Iacob de la Neamț [sau Românul] s-a născut la 23 iulie 1913, în satul Crăiniceni [(astăzi, Horodiștea), comuna Horodiștea, plasa Păltiniș, județul Dorohoi], cu numele de botez Ilie. Rămas orfan la vârsta de trei ani, a fost luat în grija rudelor apropiate. A făcut școala primară în satul natal, apoi a urmat gimnaziul la Lipcani [în prezent, oraș în raionul Briceni, Republica Moldova] și liceul la Cozmeni [actualmente, oraș în raionul și regiunea Cernăuți, Ucraina]. Deși rudele sale voiau să-l dea la Facultatea de Teologie a Universității [acum, Universitatea Națională Iuri Fedkovîci] din Cernăuți, ca să-l facă preot, el a ales calea monahiei, plecând la Mănăstirea Neamț, unde a fost bibliotecar și îngrijitor la bolniță [infirmerie]. A fost tuns în monahism, după care a plecat la Mănăstirea Sfântul Gheorghe din Ierusalim, unde a rămas aproape trei ani. Apoi, a fost hirotonit ca preot de mir și s-a retras în Peștera Sfânta Ana [de lângă schitul cu același nume, situat în Karulia, cea mai izolată zonă a Sfântului Munte Athos], unde, timp de șapte ani, s-a canonit, s-a rugat și a scris poezii. Dormea numai trei ore pe noapte pe o scândură, cu capul pe o lespede, și mânca doar fructe și pesmeți cu apă. Ucenicul său mergea la mănăstire și îi aducea Sfânta Împărtășanie, cu care ținea Sfânta Liturghie pentru ei. Grav bolnav și fiind foarte evlavios, și-a știut ziua morții, pe care a inscripționat-o pe peretele grotei cu o zi înainte de deces, survenit la 5 august 1960, fiind înmormântat în aceeași peșteră.

– Descrieți, vă rog, interiorul casei.
– Clădirea actuală, situată la 15 km vest de Rădăuți Prut, a fost construită, în 2003, pe vechiul amplasament al celei în care a copilărit Sfântul Ioan Iacob, fiind alcătuită dintr-o cameră și o tindă. În odaie, se află soba cu plită și rolă, o masă, un scaun, o ladă de zestre, o laviță, culmea pe care fetele mari își țineau hainele bune, blidarul pentru farfurii și vase, o scăfiță pentru pisat usturoi, o icoană cu un mănunchi de busuioc, așezată la răsărit, polița cu candelă, un calendar, o oglindă, tablouri, perne, fețe de masă și prosoape cu motive naționale, o biblie tipărită în 1936, o copie după certificatul lui de naștere și o carte a sa de poezii, intitulată Din Ierihon către Sion. În tindă, se găsesc o biografie și câteva fotografii ale lui, o mașină de cusut din lemn, la care se depăna ața și se făcea fuiorul sau bobina, o lampă cu gaz și un ziar local cu aspecte de la sfințirea casei.

– Vă rog să încheiați cu câteva cuvinte ale Sfântului Ioan Iacob.
– Aleg o povață dintr-o poezie a sa:
„De la ușa casei tale
Până colo, la mormânt,
Nu mai este multă cale:
Trei sau patru pași mai sunt.

Sus erai odinioară,
Iată, jos te văd acum;
Ca și soarele, spre seară,
Pregătindu-te de drum.

Când mergeai spre Marea Moartă,
Se părea că vrei să zbori,
Iar acuma, jos, la poartă,
Uneori, cu greu pogori.

Cercetează-ți, deci, valiza,
Caută la pașaport,
Poate se-mplinește viza
Și te vor muta din cort.

Iată, viața ta se trece
Și la bine n-ai sporit,
Mișcă inima cea rece
Pentru cel ce te-a zidit.”
[Sfântul Ioan Iacob Hozevitul – Un sfat nepocăitului Ioan]

Florin Bălănescu