Cunoscut în spațiul literar al județului Bistrița-Năsăud ca prozator, poet și eseist cu un bogat palmares editorial, Grigore Avram îmbrățișează cu dezinvoltură și talent domeniul epigramei prin care ne dezvăuie virtuțile și viciile naturii umane. Bijuteria lui literară se intitulează ,,Memento ridere ”, o expresie de origine latină care se traduce prin „amintește-ți să râzi”. Spre deosebire de cunoscutul „memento mori” (amintește-ți că vei muri), aceasta este o abordare optimistă, un îndemn de a te bucura de viață, de a găsi umor și bucurie în ciuda efemerității existenței. Volumul a apărut la Editura ,,Solon ” Bistrița, 2026, cu o prefață semnată  de Laura-Corina Roșca, doctor în filologie.

         Autorul cultivă tradiția unor epigramiști de seamă, precum Cincinat Pavelescu, Păstorel Teodoreanu, Alexandru Clenciu sau George Topîrceanu, dar stă alături de bistrițenii Alexandru Misiuga, Grigore Cotul, Emil Sângeorzan și alții, punând în valoare satira și umorul ce vizează defecte umane sau defecțiuni ale societății noastre contemporane. Volumul este organizat pe 14 secțiuni tematice : Feminine, Masculine, Mixte,, Canibalistice, Monologuri imaginare, Alcoolice, De la viață inspirate, Despre ignoranță, Politice, Personale, Agrare, Firescuri, Din pandemie și Diverse, însumând  peste 500 de epigrame. 

         Prin structura fiecărui catren, autorul promovează idei și imagini de strictă actualitate și cu o deosebită valoare etică și morală. O mare parte dintre acestea au fost date cititorilor, înainte de a ajunge la tipar, spre a le gusta prin intermediul rețelelor de socializare, pentru care a primit numeroase aprecieri și îndemnuri încurajatoare. Prin cele patru versuri de mici dimensiuni, dar de mare valoare artistică, terminate cu o poantă hazlie sau ironică, Grigore Avram scoate în evidență elemente negative ale unui caracter omenesc,  ori situații mai puțin plăcute din viața socială și politică, culese din banalul cotidian.

          Volumul se deschide cu secțiunea ,,Feminitate ” care cuprinde peste 50 de epigrame dedicate sexului frumos. Una dintre acestea pornește de la realitatea biblică a genezei : ,, De ce-a fost Eva fericită ?/ Fiindcă-n existența-i sacră/ De concurenț-a fost lipsită/ Și-n plus nu a avut nici soacră ” (Prezumție). Pline de haz și de o ironie fină sunt și celelalte epigrame intitulate : Statornicie feminină, Echilibru, Momentul adevărului, Secrete ascunse, Femeia ideală, Sugestie etc. 

           În capitolul ,,Masculine”, epigramistul excelează în jocurile subtile ale limbajului, ironizând viața conjugală : ,,Fericiți sunt peste poate/ Cei bătrâni, plini de dorință,/ Că li se permit cam toate/ Și-s iertați de neputință ” (Un fel de scuză ). Un registru plin de provocări îl constituie secțiunea ,,Mixte ”, în care autorul ne oferă cele mai diverse aspecte ale relației de căsnicie: infidelitatea, cearta dintre parteneri, obiceiuri conjugale, acuzații, divorțuri, supărări, etc. : ,,Când greșești și taci, se poate /Să fii-n spirit răsărit, / Dar de taci și ai dreptate/Sigur ești căsătorit ” ( Logică ) sau ,,La nervi bărbatul e tenace/Și sparge tot ce-i cade-n mână./Femeia-n schimb, nimic nu face :/Nici mic dejun, nici prânz, nici cină ” (Stare de fapt ). Capitolul ,,Canibalistice ” , luat cu sens figurat se referă la cruzime, sălbăticie, ferocitate, având ca termen de referință verbul ,,a mânca ”: ,, Ca să aibă-n suflet pace,/ L-a-ndemnat puțin stingher :/ Dacă soacra nu îți place,/Pune sare și piper ”. (Sfat canibalistic ) ; Oamenii Valahiei,/ Ce vă spun e dovedită,/Se mănâncă între ei,/Fiindcă nu pot să se-nghită ” (Moștenire ).

            În ,,Monologuri imaginare”, Grigore Avram reușește să realizeze  portretele unor oameni de seamă din istorie, literatură și artă : Cristofor Columb, Constantin Brâncuși, Corneliu Baba, Nero, Galileo Galilei, Nicolae Grigorescu, Giuseppe Verdi, Pitagora, Magellan, Napoleon Bonaparte,William Shakespeare etc.Toate purtând aura comicului. 

            Cu o mare doză de umor sunt încărcate epigramele din rubrica ,,Alcoolice” prin care autorul ne surprinde, cu o finețe remarcabilă, atât cu plăcerile, cât și neajunsurile asociate cu băutura, transformându-le în mici bijuterii literare : ,, Eu m-am maturizat, se pare/Abia atunci când am aflat/Că omul este mai bărbat/ După vreo patru-cinci pahare (Deducție ).

            O rezonanță anecdotică au și catrenele din secțiunile ,, De la viață inspirate ”, ,,Despre ignoranță ”, ,,Politice ”, ,,Personale ”, ,, Firescuri ”,,Agrare ” și ,,Diverse ”. Epigramele lui Grigore Avram sunt niște perle moraliste, atât prin formă, cât și prin conținut, care contribuie la îndreptarea moravurilor tuturor membrilor societății noastre bolnăvicioase. El spune râzând adevărul și este puternic ancorat în realitate. Este un creator fertil, sobru , inteligent și bine informat, cunoscând puterea și eficacitatea cuvântului. Poanta lui vine din senin, se lipește de conținut și creează o surpriză plăcută și o bucurie care te îndeamnă să râzi și să treci de la o epigramă la alta.

        Îți mulțumesc, Domnule Grigore Avram, că m-ai făcut să  râd și să mă simt bine ! Felicitări !

Mircea Daroși