Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Casa Memorială Emil Racoviță din Emil Racoviță, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Casa Memorială Emil Racoviță din satul Emil Racoviță, comuna Dănești, județul Vaslui, muzeograful Sorin Vasile Dragomir mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2009, în incinta acesteia.

– Domnule Sorin Dragomir, unde se află această casă?
– Clădirea a fost construită pe fostul domeniu din Șorănești [vechea denumire a satului Emil Racoviță, situat la 45 km nord de Vaslui] și Golia [fost sat al comunei Dănești, în prezent desființat] al părinților savantului, care totaliza 1.123 ha. Neputându-se opune exproprierii moșiei, biologul [născut la 15 noiembrie 1868, la Iași, plasa Copou, județul Iași] a cedat-o, voluntar, în 1919, reținând doar locuința, celelalte clădiri și 12 ha (curtea și grădina), pe care le-a donat, ulterior, Academiei Române. [Din 2015, corpul vechi și cel nou al conacului, ruinele beciurilor și parcul cu arbori seculari figurează în Lista Monumentelor Istorice.]

– Descrieți, vă rog, interiorul muzeului.
– Imobilul este alcătuit din patru încăperi și un hol. În prima sală, sunt expuse fotografii ale magiștrilor și discipolilor academicianului, harta formațiunilor carstice vizitate de aceștia, o prezentare a peșterilor din țară, un termohidrograf pentru măsurarea umidității în caverne, diplome primite de naturalist în timpul vieții și geanta cu care a fost la Polul Nord. A doua cameră conține sticle cu pecetea lui Gheorghe Racoviță, aparatul de fotografiat stereoscopic folosit de explorator în călătoriile sale, un microtom pentru felierea fragmentelor de mușchi spre a fi studiate la microscop, harta Strâmtorii Gerlache [după numele lui Adrien Victor Joseph, baron de Gerlache de Gomery, căpitanul navei Belgica în expediția antarctică din perioada 1897-1899], fotografii ale membrilor echipajului și ale locuitorilor Antarcticii, itinerarul călătoriei în Patagonia, între 2 și 24 ianuarie 1897, imagini din iarna care i-a împiedicat pe cercetători să se întoarcă de la Polul Sud, suporturile plăcilor fotografice pe care Emil Racoviță le-a folosit la realizarea instantaneelor din timpul călătoriei, clasificări, întocmite de el, ale unor insecte și artropode arctice descoperite atunci, aspecte ale faunei de la Polul Sud, o parte a acesteia purtându-i numele, observații efectuate pe banchiză, documentare ale expediției și monede emise în Belgia cu ocazia expoziției Belgica, având efigii ale navei și ale lui Gerlache. Urmează baia familiei, unde se află mobilier specific, o cadă adusă de la Viena, o oglindă de Veneția, un lavoar și o masă de toaletă din marmură masivă. Încăperea următoare cuprinde harta din 1918 a moșiei familiei, pușca, tocul acesteia și cartușiera cu care a mers la Polul Sud, cahle originale de la soba casei, serviciul de ceai din metal argintat al familiei, biroul sculptat din lemn masiv al exploratorului și portretul său ca academician. În continuare, se află dormitorul părinților lui [Gheorghe Racoviță și Eufrosina Stamatopol], unde sunt expuse fotografiile acestora, patul matrimonial, un șifonier, un scrin și o masă – toate fiind autentice, care au aparținut familiei. În hol, se găsesc fotolii și scaune originale, dintre care unul cu piele de Cordoba, o schiță a corăbiei Belgica, diplome onorifice ale speologului, o efigie a lui, fotografii ale profesorilor și elevilor săi, a lui Ion Creangă, care i-a fost învățător, a soției sale Hélène [Marie Léontine Boucard] și ale celor trei fii – René, Ion [Jean] și Andrei [Paul] –, o imagine a casei din Iași unde s-a născut [la 15 noiembrie 1868] și alta a Liceului Institutele Unite din același oraș, la care a învățat, clopotul cu care muncitorii zilieri de pe moșia părinților erau chemați la masă sau în situații de urgență, blazonul și arborele genealogic ale familiei.

– Există descendenți ai marelui om de știință?
– După moartea sa [la 19 noiembrie 1947, la Cluj (astăzi, Cluj-Napoca), unde a și fost înmormântat, la Cimitirul Central Hajongard], urmașii direcți s-au stins treptat. Unul dintre nepoți, care era profesor universitar la Cluj [-Napoca], a venit aici imediat după 1989, dar și el a murit, fără a avea copii.

Florin Bălănescu