A fost o noapte zbuciumată. Cel mai urât vis l -a avut Ștefănel. Se făcea că parapanta dirijată de Pompilică se tot înălța spre stele.
Sacul de dormit al temerarului Ștefănel se mișca haotic. Ștefan Cioclez era neliniștit și-l trezi încet pe cel cu somn agitat. Băiatul povesti ce a visat, dar nimeni nu intră în panică. Maturii catalogară totul ca pe un vis urât de noapte. Se așezară toți la micul dejun pe o lespede. Telefonul din geanta lui Pompiliu sună lung. Pe monitorul telefonului apăru numele patronului de la Parapantă.
– Domnule Pompiliu, avem o problemă. Pompilică a avut un mic accident cu parapanta. Avem nevoie de un om la comandă. Sunt înscriși 24 de turiști. Rezolvați problema.
-Mă duc eu. Mă pricep foarte bine la manevrat parapanta. Eu l-am învățat să piloteze. După ce se face bine, vă ajung din urmă la salină.
Pompiliu și Ștefan se înțeleseră din priviri și aprobară planul celui care visa la călătorii astrale. Ștefănel mai salută o dată cei doi câini bionici și dispăru pe rolele scoase din rucsac, construite de el pentru teren accidentat. Pompiliu și Ștefan își făcură cruce și porniră gânditori spre salină. Voiau să ajungă până la prânz pentru a prinde vreun șef să-i angajeze.
Fostele patrule conduse din priviri pe viitorul antrenor de parapantă. Ajuns la stația de îmbarcare, Ștefănel avu o tresărire. Erau cam treizeci de amatori pentru o plimbare cu parapanta. Patronul îl privi neîncrezător.
– Ce zici te descurci? Ștefănel își puse casca și se repezi spre parapantă dispărând după brazi. Patronul fu uimit de viteza de acțiune. Băiatul era foarte bun. La aterizare fu aplaudat și primit cu urale. O tură de zbor costa acum în funcție de opțiuni -lent sau agresiv-.
Vestea că la parapantă e un nou instructor aduse zeci de clienți și era nevoie de o programare. Oamenii cereau dublarea timpului de zbor. Era ceva nemaipomenit. Pe munte, multe puncte de agrement se apărau de muște.
Pe la amiază, ajunseră la salină și fostele .patrule. Câinii bionici trebuia alimentați de urgență la 220 volți.
Vasile Lefter
Drept de autor © 2009-2026 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania