Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Complexul Muzeal din Botoșani, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Complexul Muzeal din Botoșani, inițiatorul și proprietarul acestuia, Gheorghe Iavorenciuc, mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2026, în incinta muzeului.

– Domnule Gheorghe Iavorenciuc, când a fost înființat acest ansamblu expozițional?
– În 1996, am achiziționat terenul pe care am amenajat complexul, ce a fost inaugurat în 2018, după zeci de ani în care am achiziționat tot felul de obiecte în virtutea mai vechii mele pasiuni de colecționar.

– Care a fost motivația acestui demers?
– M-am gândit să nu păstrez numai pentru mine tot ceea ce am adunat și să ofer și altora posibilitatea de a vedea o serie de construcții tipice unei gospodării din Bucovina, precum și o multitudine de piese de interes din diverse perioade și din cele mai variate domenii.

– Descrieți, vă rog, spațiile de expoziție.
– Circuitul de vizitare începe cu poarta de intrare bucovineană, lângă care se află o troiță din aceeași zonă, și continuă cu un fânar, unde dormeau bărbații în timpul verii, o sanie de lemn și o masă din piatră adusă din râul Siret.

Urmează o casă țărănească din Straja [sat în comuna cu același nume, județul Suceava], datând din 1885, pe care am desfăcut-o, bucată cu bucată, am transportat-o aici și am asamblat-o, din nou, așa cum a fost. Treptele din fața ușii sunt făcute din stejar tăiat din pădurea de la Dersca [sat în comuna omonimă, același județ], pe care este așezat un trunchi de copac din jurul anului 1700, ce provine de la Mănăstirea Golia din Iași. Tinda adăpostește un geamantan împletit din nuiele, carpete, o oglindă, un ceas de perete, fotografii vechi de familie, frunze de lavandă și un tablou pe care l-am pictat pe când eram în clasa a șaptea. În partea stângă, este situată odaia de locuit, unde pot fi văzute soba cu vatră, plită, rolă și prichici, blidarul cu străchini de lut și linguri de lemn, patul cu perne, acoperit cu o cergă, scoarțe pe pereți și țoluri pe jos, două icoane vechi și cobza cunoscutului lăutar Constantin Negel din Șupitca [sat în comuna Coșula, județul Botoșani]. În partea dreaptă a tindei, este amplasată camera de curat (casa mare), care cuprinde o masă acoperită cu pânză cusută în casă, un scaun, o ladă în care se păstrau merele în timpul iernii, patul cu perne și așternuturi, un surtuc, pălării bărbătești, ii, ițari, ștergare, fețe de masă, carpete, cergi, păretare [covoare de pereți], preșuri făcute din cârpe, un dulap cu uși de sticlă, un leagăn pentru nou-născuți, icoane înrămate, un ceas de masă și un patefon cu plăci de ebonită. Aceasta a fost casa originală, la care am adăugat o cameră de baie cu un lavoar scobit în lemn de tei și un spațiu pentru duș amenajat cu pietre aduse de la Siret [oraș în județul Suceava], diferite ierburi și trunchiuri subțiri de mesteceni, precum și un pod din bârne și scânduri [mansardă], prevăzut cu lucarne și amenajat ca atelier literar, unde rețin atenția un covor din 1800, cărți și reviste vechi, precum și un pat metalic din 1850 pictat pe hârtie de pergament și fabricat la Viena.

În curte, sunt amplasate un fragment de gard bucovinean cu coamă de lemn, vechi de peste 100 de ani, un atelier de tâmplărie dotat cu toate ustensilele necesare provenind din Răchiți [sat în comuna cu același nume, județul Botoșani], o magazie ce conține, între altele, o toaletă portabilă folosită la casele boierești și un dulap sculptat din 1932, o șișcorniță [mașină de tocat paie sau coceni], unelte agricole și de grădinărit, o fântână cu roată având adâncimea de 26 m, un acoperiș sub care, iarna, se jupeau porcii și vitele, un foișor unde stăteau muzicanții, o căpiță cu fân și mai mulți arbori, între care un nuc sădit în 1985, castani, frasini, mesteceni scandinavi, arțari canadieni, platani, paulovnia și Ginkgo biloba.

Urmează „hambarul cu comori”, unde sunt depozitate aproximativ 4.000 de obiecte colectate din zonele montane, cum ar fi scule gospodărești (topoare, ciocane, compasuri, scripeți, melci pentru teascuri, o stativă [război de țesut], 28 de mașini de tors, 240 de ragile, 70 de spate, suveici, ragile, foale folosite în fierărie, 40 de sfredele, cuțite, topoare, tăietoare pentru draniță, un banc de lemnărie, robancuri [gealăie] și 80 de rindele), mese, scaune, un șezlong, 32 de coveți, o râșniță pentru porumb și mai multe pentru cafea, bătătoare pentru unt, lămpi cu gaz și cu abajur, un sfeșnic vechi de 300 de ani, un policandru cu lumânări, lămpașe pentru minerit, felinare, mașini de cusut și de scris din 1800, fiare de călcat cu jăratic, cântare din anii 1700-1900, balanțe, capcane, strecurători, oglinzi, o colecție de opinci folosite într-un sat din Puzdra [pas între Valea Bistriței și Depresiunea Ostra], 22 de perechi de cizme, pinteni [crampoane], aparate de radio, de fotografiat și de developat, pick-upuri, ceasornice, cărți, publicații, documente, fotografii și scrisori vechi, casete cu bijuterii, vase de ceramică, putineie, ploști, flituri, tarnițe [șei din lemn], o șa ambutisată de piele din Austro-Ungaria, veche de vreo 200 de ani, tălăngi pentru vite, clopote, 32 de lăzi de zestre pictate de la 1900, o catapeteasmă din 1898 și icoane de la biserica din Bursuceni [sat în comuna Verești, județul Suceava], zeci de sticle cu diverse băuturi, instrumente muzicale și o panoplie pentru trofee de vânătoare din 1947.

Ultima clădire este alcătuită din două săli. În prima cameră, copia atelierului personal de lucru, sunt expuse circa 200 de picturi și sculpturi ale artistului plastic Marcel Mănăstireanu [1950-2020], care a fost afectat, în ultimii șase ani de viață, de boala Parkinson, ce l-a împiedicat să mai creeze în cei din urmă trei ani. În a doua încăpere, sunt prezentate 140 din cele peste 5.000 de lucrări ale poetului și graficianului autodidact Constantin Dracsin [numele real Costache Gugoașă, 1940-1999], autor a șase volume de versuri, care, bolnav de poliomielită de la nouă ani, nu a putut să-și folosească mâinile toată viața, scriind și pictând doar cu ajutorul gurii și al dinților.

Florin Bălănescu