Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Conacul Racoviță din Emil Racoviță, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Conacul Racoviță din satul Emil Racoviță, comuna Dănești, județul Vaslui, profesorul Florin Buraga mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2009, în incinta acestuia.

– Domnule Florin Buraga, cine ridicat conacul și în ce perioadă?
– Clădirea a fost construită în secolul al XIX-lea, după planurile unui arhitect francez, de boierul Gheorghe [Gheorghieș] Racoviță, descendent al vechii familii domnitoare din Moldova, care era magistrat la Iași, membru al lojii masonice ieșene și deputat de Vaslui, tatăl lui Emil Racoviță.

– În ce consta proprietatea?
– Moșia din Șorănești [vechea denumire a satului Emil Racoviță, situat la 45 km nord de Vaslui] și Golia [fost sat al comunei Dănești, în prezent desființat], a intrat în posesia familiei în veacul al XVIII-lea. Domeniul totaliza 1.123 ha și cuprindea două păduri – una înspre Rediu [Galian, sat în comuna Codăești, județul Vaslui], numită Teișor, ce a fost defrișată, și alta, mult mai mare, înspre Draxeni [sat în comuna Rebricea, același județ], existentă și astăzi, care a fost donată statului, înaintea celui de-Al Doilea Război Mondial, de Emil Racoviță, cu condiția să nu pască vitele în ea, ca să n-o distrugă. Moșia mai includea terenuri întinse de pământ arabil, pe care se cultivau, între altele, grâu, porumb, orz și ovăz, livadă cu pomi fructiferi, vie nobilă, fânețe, iazuri și mori. De asemenea, aveau animale (vite pentru munca câmpului și cai de tracțiune), păsări și stupi de albine. Conacul era înconjurat de o grădină cu alei pietruite și trandafiri de diferite culori, îngrijită de un grădinar adus din Franța, precum și de un parc dendrologic cu diverse specii de arbori ornamentali.

– Cum arătau, pe atunci, conacul și curtea boierească?
– Clădirea avea un singur nivel și cuprindea 20 de încăperi mari și proporționate, incluzând camere de zi, dormitoare, saloane, bucătărie, cămară, baie și un coridor lung. În curte, exista o terasă, un imobil pentru administrator, un beci adânc, cu multe hrube, o fântână acoperită cu scaune împrejur, un foișor unde se lua masa în timpul verii și anexele gospodărești (grajduri, hambare, magazii și adăpostul pentru trăsură). Întregul perimetru era împrejmuit de un zid în care erau amplasate două porți monumentale din fier, cu stâlpi de cărămidă – una mai mare și alta mai mică. [Din 2015, corpul vechi și cel nou al conacului, ruinele beciurilor și parcul cu arbori seculari figurează în Lista Monumentelor Istorice.]

– Ce fel de relații au existat între boieri și săteni?
– Toți au fost ca niște părinți pentru localnicii din Șorănești; se îngrijeau de alimentația lor în timpul iernii și le dădeau lemne, Gheorghe Racoviță a construit și a aprovizionat cu lemne biserica și școala primară, iar, în conac, a funcționat, o vreme, în 1916, o școală normală. Tot el a realizat o șosea de la curte până la gara Scânteia [sat în comuna cu același nume, județul Iași], pe care se deplasa cu caleașca.

– Ce s-a întâmplat la instaurarea regimului comunist?
– Conacul a fost lăsat de izbeliște în prima perioadă, când s-au produs multe stricăciuni, dar, în 1964, în interior au fost amenajate Casa Memorială Emil Racoviță și, ulterior, secțiile muzeale Emil Condurachi și Grigore T. Popa.

– Ce a mai rămas, astăzi, din fostul domeniu?
– Se păstrează conacul, în care se află cada de baie originală, precum și obiecte personale, manuscrise, lucrări și diplome ale lui Emil Racoviță, clădirea administratorului, unde funcționează, în prezent, dispensarul uman, și școala construită de familie, ce adăpostește, acum, căminul cultural. Beciul s-a surpat, fântâna nu mai există, o parte a gardului a fost refăcută din sârmă, cu stâlpi de cărămidă și beton, iar porțile inițiale au fost înlocuite cu altele noi.

– Există morminte ale familiei în sat?
– Gheorghe Racoviță și soția sa, Eufrosina Stamatopol, sunt înhumați în cimitirul bisericii [cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe] pe care au ctitorit-o.

– Mai sunt urmași în viață?
– Emil Racoviță s-a născut la 15 noiembrie 1868, la Iași [plasa Copou, județul Iași] și a murit la 19 noiembrie 1947, la Cluj [astăzi, Cluj-Napoca, unde a și fost înmormântat, la Cimitirul Central Hajongard]. A fost căsătorit cu Hélène [Marie Léontine Boucard] și a avut trei fii [René, Ion (Jean) și Andrei (Paul)], ai căror copii trăiesc la Cluj [-Napoca] și în Franța.

Florin Bălănescu