Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Casa Memorială Vasile Alecsandri din Mircești, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Casa Memorială Vasile Alecsandri din satul Mircești, comuna cu același nume, județul Iași, ghidul Indira Spătaru mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2009, în incinta acesteia.

– Domnișoară Indira Spătaru, care este istoria acestei case?
– Conacul, situat la 67 km vest de Iași, a fost construit, între 1861 și 1867, după planurile lui Vasile Alecsandri, care a locuit aici în perioada 1861-1890. Muzeul a fost deschis în 1928, inaugurat oficial în 1957 și redeschis, după restaurare, în 1993, din 1980 edificiul figurând în Lista Monumentelor Istorice.

– Descrieți, vă rog, interiorul muzeului.
– Inițial, clădirea a avut două camere și un hol, dar, ulterior, poetul a extins-o la cinci încăperi, care erau înconjurate de un parc cu flori de liliac, stejari și nuci seculari plantați de el. Holul principal găzduiește, între altele, un tablou al scriitorului, realizat de Constantin D. Stahi în 1887. Urmează odaia în care Alecsandri obișnuia să scrie și să citească, unde se găsesc biroul de lucru, un număr al revistei Convorbiri literare, fotografii de familie (poetul, soția, Paulina Lucasievici, tatăl, vornicul Vasile Alecsandri, mama, Elena Cozoni, fratele Iancu și sora Catinca [măritată cu Constantin Rolla]), obiecte personale (butoni de cămașă, scoici, cutiuțe, suvenire și decorații), stampe, mai multe cărți, un divan turcesc, două perne și blazonul familiei, cu monograma „B.A.” [Basile Alecsandri]. Dormitorul adăpostește un pat, un șifonier cu oglindă venețiană, un tablou înfățișând Lunca Siretului, pictat de junimistul Theodor Buiucliu în 1882, o pendulă oprită la ora 20,00, când poetul s-a stins din viață, o pelerină de doliu a soției lui, un chipiu de la uniforma sa de diplomat și carpete moldovenești. În continuare, se află un hol ce face legătura între partea frontală a clădirii și cea din spate, pe care Alecsandri îl numea „corabia”, unde erau găzduiți musafirii (Costache Negruzzi, Iacob Negruzzi, Mihail Kogălniceanu, Costache Negri, Ion Ghica, Titu Maiorescu, Alexandru D. Xenopol, Alecu Russo, Alecu [Alexandru] Hurmuzachi, Barbu Lăutarul, Franz Liszt și alții), cuprinzând un dulap de epocă, o reproducere după un tablou ce era expus în sala de biliard, coperte ale volumelor lui publicate antum, o cutie de corespondență, un bicorn din catifea, un pian, un samovar și cufărul de voiaj. Sufrageria adăpostește un tablou al soției sale, altul al unicei lui fiice, Maria, o masă, câteva jilțuri, o partitură și o panglică tricoloră de pe sicriul său. Camera destinată fiicei lui conține fotocopii după manuscrise, documente originale, scrisori, un tablou cu membrii Societății Culturale Junimea și ediții ale volumelor lui Alecsandri, între care operele sale complete, publicate la Editura Socec & Co în 1875. Sala de biliard include sobele cu două rânduri de coloane, un tablou al scriitorului îmbrăcat în costum de diplomat, o fotografie din 1839 a cerdacului casei părintești și o compoziție grafică reprezentând o imagine din Mânjina [astăzi, satul Costache Negri, comuna cu același nume, județul Galați], unde el se întâlnea cu prietenii lui unioniști.

– Unde sunt înmormântați membrii familiei poetului?
– Alecsandri s-a născut la 21 iulie/2 august 1821, la Bacău [ținutul cu același nume, Țara de Sus, Principatul Moldovei] și a murit la 22 august/3 septembrie 1890, la Mircești [sat în comuna omonimă, plasa Moldova, județul Roman, Regatul României]. Inițial, poetul fusese înhumat în grădina casei, osemintele sale fiind strămutate, în 1928, alături de cele ale părinților [aduse de la Biserica Sfântul Spiridon din Iași] și ale soției, în mausoleul de lângă conac, ridicat, între 1925 și 1927, la rugămintea Paulinei adresată Academiei Române. Fiica lui [1857-1937, căsătorită cu Dimitrie Catargi și, apoi, cu Emanoil Bogdan] a fost îngropată în curtea Bisericii Domnești din Borzești, unde a avut un conac pe moșia primită ca zestre de la tatăl ei.

Florin Bălănescu