Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Casa Memorială Constantin Negruzzi din Hermeziu, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Casa Memorială Constantin Negruzzi din satul Hermeziu, comuna Trifești, județul Iași, custodele Cristinel Bujor mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2009, în incinta acesteia.

– Domnule Cristinel Bujor, care este istoria acestei clădiri?
– Casa a fost construită pe temeliile conacului ridicat, între 1807 și 1810, de tatăl scriitorului, Dinu Negruzzi [Negruț], care a primit, la căsătoria cu Sofia Hermeziu [în 1807], moșia Trifeștii Vechi [(astăzi, satul Hermeziu), ținutul Iași, Țara de Sus, Principatul Moldovei], ca zestre a ei. Aici, s-a născut Constantin [Costache] Negruzzi [la 14/26 mai 1808], iar, alături, în curtea bisericii [cu hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena, zidită de el, în 1839], se află mormântul său [decedat la 24 august/5 septembrie 1868, la Iași, plasa Copou, județul Iași]. Curtea, care include o livadă de pomi fructiferi, o plantație de viță-de-vie și câțiva plopi de aproximativ 200 de ani, avea, pe atunci, alei, flori, arbori ornamentali, statui, locuințele servitorilor, grajdurile animalelor, hambare pentru cereale și șopronul caleștii, însă, între 1948 și 1950, regimul comunist a distrus totul. [Din 2015, clădirea figurează în Lista Monumentelor Istorice.]

– Descrieți, vă rog, sălile expoziționale.
– Casa, inaugurată ca muzeu la 7 octombrie 1995, este alcătuită din patru camere și un hol, care adăpostesc expoziția operei scriitorului și a celorlalți membri literați ai familiei. În hol, se găsesc lucrări și traduceri din limba franceză ale lui Constantin Negruzzi, bustul din ghips și un portret în ulei din anii maturității sale, bustul fiului său Iacob, manuscrise, cărți în ediții princeps și altele cu autografe, extrase din operele lor și ale exegeților acestora, fișe biobibliografice și genealogice, fotografii edite și inedite, fotocopii, o sobă de tuci și mobilier din secolul al XIX-lea. În salonul de muzică și teatru, unde aveau loc serate în cadrul cărora erau prezentate piese de teatru, poezii și lecturi literare, se află instrumente muzicale (un pian, un flaut, o pianină și o ceteră), o stampă înfățișând mari compozitori ai lumii, un tablou al Nataliei Șuțu [născută Mavrocordat], mare actriță a epocii, un altul al mamei sale Didița [născută Boldur Lățescu, soția generalului Nicolae Mavrocordat], care îi găzduia, la Iași, pe actori și îi ajuta în carieră, încă unul al actorului Nicolae Luchian, primul care a jucat, la Iași, rolul Coanei Chirița din comediile lui [Vasile] Alecsandri, mobilier din veacul al XIX-lea (oglinzi din cristal, scaune de lemn cu spătar din piele imprimată și o masă pe care este așezat un volum pentru cărți de vizită), o sofa, un șifonier, cufărul de voiaj ale familiei, o pendulă și un patefon. Urmează sufrageria, amenajată ca un interior din același secol, unde sunt expuse un șezlong, un cuier, o umbrelă de soare din mătase fină, un baston din lemn masiv, un samovar și pahare pentru ceai, o statuetă reprezentând zeița fertilității, o alta tip sfeșnic, din alpaca, un dulap de bucătărie cu ornamente din vitralii, un serviciu de dulceață din argint, un altul pentru masă, tacâmuri pentru tort, un lavoar cu lighean și cană de porțelan, o oglindă de toaletă, un prosop din borangic și un corn de vânătoare. Camera următoare este dormitorul, simplu, ca la țară, ce include un pat metalic pictat, o noptieră, un șifonier, tablouri, icoane din veacurile al XVIII-lea și al XIX-lea, un frac, o masă de cusut veche, o alta de toaletă, o geantă și o trusă de croșetat sub formă de cutie muzicală. În continuare, este situată biblioteca, care cuprinde o sofa încorporată, covoare, birourile de lucru originale ale lui Constantin și Iacob Negruzzi, carte veche românească, colecții de ziare și reviste, calendare, ediții ale operelor negruzziștilor, literatură română, franceză, germană, greacă, latină, italiană și slavonă – de la volume despre viețile sfinților până la lucrări privind îngrijirea cailor sau igiena personală –, o călimară de cristal, o etajeră cu țigări de foi, o pipă, o scrumieră din alpaca, o lampă cu petrol, medalii, ștampile, ceasul solar al scriitorului, albume pentru fotografii, tablouri ale membrilor marcanți ai familiei, o imagine a soției sale Maria [născută Gane] și o alta a lui din anii maturității, un monoclu pentru teatru și un patefon cu plăci de ebonită.

– Care a fost descendența scriitorului?
– A avut trei fii (Leon, Iacob și Gheorghe) și o fiică (Eliza), care, la rândul lor, au avut copii; ultimii urmași ai familiei (Irina și Matei Fotiade, domiciliați în București, și Dana Konya-Petrișor, stabilită la Paris [decedată în 2021]) vin, anual, aici, cu ocazia manifestărilor culturale dedicate scriitorului.

Florin Bălănescu