Reporter: Bună ziua, Dionis! Cum v-ați descrie într-un cuvânt?
Dionis: V-aș spune „visător”. Trăiesc mai mult în lumea gândurilor decât în realitatea aceasta cenușie.

Reporter: Se spune că trăiți la granița dintre real și vis. Cum percepeți această diferență?
Dionis: Dar, să știți, există cu adevărat o diferență? Adesea mă întreb dacă ceea ce numiți „realitate” nu este doar un vis mai lung… Lumea întreagă poate fi o iluzie.

Reporter: V-ați „transformat” în călugărul Dan. Cum explicați această experiență?
Dionis: Sufletul nu aparține unui singur trup. El călătorește… poate a fost cândva Dan, poate altcineva înainte. Eu sunt doar o clipă dintr-o existență mai vastă. Aș zice, reîncarnare, cum se mai spune.

Reporter: Ce credeți despre timp?
Dionis: Timpul? Nu este decât o închipuire a minții noastre. Pentru spirit, trecutul și viitorul pot exista deodată, simultan. Cred în relativitatea timpului!

Reporter: Ați încercat să depășiți limitele umane și să atingeți absolutul. De ce?
Dionis: Pentru că omul de rând trăiește fără să cunoască esența lumii. Eu am vrut mai mult: să cunosc universul, adevărul, infinitul… dar poate că nu suntem meniți să le înțelegem. Nu este înțeleasă condiția omului de geniu și dorința de absolut.

Reporter: Ați simțit vreodată că această căutare este periculoasă?
Dionis: Da… Când am crezut că pot deveni egal cu divinitatea, am înțeles cât de fragil este omul. Dorința de absolut te poate pierde. Condiția umană are limitele ei și atunci, de luat în seamă, mândrie nemăsurată, supraapreciere a forțelor și libertății sale în confruntarea cu destinul.

Reporter: Ce rol are iubirea în viața dumneavoastră?
Dionis: Iubirea… este singurul lucru care dă sens visului. Maria este o femeie, și un ideal, este lumină care mă leagă de infinit. Așa văd iubirea ideală, romantică!

Reporter: Vă simțiți singur?
Dionis: Foarte, foarte! Geniul este condamnat la singurătate. Lumea nu înțelege ceea ce eu caut. Așadar, mă simt izolat!

Reporter: În final, cine sunteți cu adevărat: Dionis sau Dan?
Dionis: Poate amândoi… sau niciunul. Poate că identitatea este doar o umbră schimbătoare, fluidă.