Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Casa-muzeu George Muntean din Bilca, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Casa-muzeu George Muntean din satul Bilca, comuna cu același nume, județul Suceava, supravehetorul Doina Muntean mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2013, în incinta acesteia.

– Doamnă Doina Muntean, când a luat ființă această instituție muzeală?
– Muzeul a fost inaugurat în 2000, într-o locuință tradițională donată, în același an, de scriitorul, folcloristul, jurnalistul și omul politic George Muntean și de soția sa, poeta Adela Popescu. El s-a născut la 17 noiembrie 1932, în satul Bilca [comuna omonimă, plasa Ștefan Vodă, județul Rădăuți] și a murit la 1 iunie 2004, la București, fiind înmormântat în satul natal.

– Sunteți rudă a lui?
– Da, tatăl meu și George Muntean au fost veri buni, deci sunt nepoata sa.

– Descrieți, vă rog, spațiile expoziționale.
– Casa, situată în centrul satului, este alcătuită din două camere și o tindă, fiind construită, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, din bârne, cu temelia din piatră de râu și acoperișul din draniță. Tinda conține obiecte folosite în gospodărie (covată, cântar, balanță, coșarcă [coș de nuiele], cufăr, chimir, porthart de feșter [pădurar], lacăt țigănesc, trâmbiță, cobză, coarne de cerb ornamentale, scară pentru urcat în pod și o pungă din piele în care se țineau banii), la prelucrarea laptelui (bărbânțe [vase de lemn], untărițe [putini] și putineie), precum și în industria casnică (război de țesut, ițe, spată, sucală, suveică, ragilă și răgiluică). În prima odaie (căsuța sau camera din sus), care avea rol de bucătărie și dormitor, se găsesc soba cu plită, cuptor și horn, un vas în care se țineau chibriturile, o masă rotundă cu trei picioare, scaune din lemn, un blidar cu oale, ulcele, ulcioare și străchini de lut, linguri și linguroaie [polonice] de lemn, un fund de mămăligă, o piuliță și un pisălog pentru mujdei, o huscă [calup de sare], un sucitor, o doniță, o cofă, o cofiță, un ceaun, un țest pentru copt pâine, patul cu perne și țoluri [cuverturi], priciul [pat rudimentar de scânduri], grindarul [grinda mare], pe care erau așezate covoare și busuioc, laița [lavița] cu lăicere și scorțuri [scoarțe], ștergare, polițe, cuiere, un ceas cu pendulă, icoane vechi pictate pe lemn și țoale din cârpe și petice, așternute pe podea. În cealaltă încăpere (casa mare sau camera din jos), unde erau primiți oaspeții, se găsesc o oglindă mare, o ladă de zestre din 1912, costume populare (cămașă de lână, casâncă [broboadă], potcap, bundiță, suman, cojoc, ițari, brâu, căciulă și opinci), cărți, documente și insigne ale celor doi donatori, precum și fotografii ale lor și ale părinților scriitorului.

– Ce se află în curte?
– Ograda cuprinde pometul [livada], foișorul, fântâna cu cumpănă, beciul, șura, pătulul, grajdul, o lozniță pe care se uscau și se afumau fructele, gardul și poarta din scândură, acoperite cu draniță.

Florin Bălănescu