Nu orice revistă nouă stârnește curiozitate. Multe apar, își consumă entuziasmul primului număr și dispar înainte de a-și găsi cititorii. La firul ierbii pornește însă dintr-o altă logică. Inițiată de sculptorul Ghiță Lungu, președintele Asociației Culturale „Voinești, Satul și Cultura”, și de scriitoarea Ana Văcărașu, vicepreședinta asociației, revista nu urmărește să impresioneze prin nume sonore, ci prin seriozitatea cu care adună oameni, texte și preocupări care au același numitor comun: cultura înțeleasă ca fapt de fiecare zi. Rezultatul este o publicație care se citește cu interes și inspiră încredere.

Astăzi, când multe inițiative editoriale confundă vizibilitatea cu valoarea, revista Asociației Culturale „Voinești, Satul și Cultura” preferă o cale mai puțin spectaculoasă, dar mult mai dificilă: aceea a consecvenței. Nu este întâmplător că în paginile ei dialoghează literatura, istoria și artele plastice. Se simte aici întâlnirea dintre sensibilitatea sculptorului Ghiță Lungu, atent la patrimoniul cultural și la viața comunității, și cea a scriitoarei Ana Văcărașu, preocupată de dimensiunea literară a proiectului. Din această colaborare rezultă o publicație bine articulată, în care diversitatea nu înseamnă risipire, ci unitate.

Încă de la primul număr, revista își definește limpede direcția. Nu urmărește să fie o simplă publicație de informare locală, ci una în care literatura, cercetarea și viața culturală își găsesc locul în aceeași construcție editorială.

Primul lucru care atrage atenția este echilibrul și coerența conceptului editorial. Nimic nu pare adunat la întâmplare, iar succesiunea textelor dă impresia unei reviste gândite ca un întreg, nu ca o simplă colecție de colaborări.

Editorialul semnat de Ghiță Lungu vorbește despre responsabilitatea transmiterii tradițiilor și despre necesitatea păstrării rădăcinilor culturale într-o lume aflată într-un proces de schimbare accelerată. Tonul este sincer, lipsit de emfază, iar mesajul capătă forță tocmai prin autenticitatea lui. 

Structura revistei demonstrează o preocupare pentru diversitate și echilibru. Istoria își găsește locul firesc alături de poezie, proză, cronica evenimentelor culturale, literatura pentru copii și artele plastice. Acest dialog între discipline oferă cititorului senzația unei comunități vii, în care cultura nu este compartimentată. Ea circulă firesc printre generații și domenii diferite. 

Unul dintre cele mai solide texte aparține istoricului Sorina Locovei, care reconstituie cu rigoare și pasiune trecutul satului Voinești. Articolul nu se limitează la înșiruirea unor date documentare, ci propune o lectură a istoriei locale ca parte integrantă a istoriei Moldovei. Cercetarea atentă a izvoarelor și echilibrul dintre informația științifică și discursul accesibil transformă acest studiu într-un reper valoros al revistei. 

Literatura ocupă un loc privilegiat. Prezența poetului Ioanid Romanescu, fiu al Voineștiului, conferă publicației o dimensiune recuperatoare, readucând în atenția cititorilor o voce poetică importantă. Alături de el, poemele lui Emilian Marcu și Ana Văcărașu completează un registru liric variat, în care se întâlnesc meditația metafizică, sensibilitatea tradițională și nostalgia spațiului natal. Revista nu urmărește uniformitatea stilistică, ci oferă loc unor expresii literare diferite, ceea ce îi conferă naturalețe și deschidere. 

Un alt merit al revistei este atenția acordată vieții culturale a comunității. Relatările despre Ziua Culturii Naționale, Festivalul „Brâncușiana” și celelalte manifestări demonstrează că Voineștiul nu este doar un spațiu al evocării, ci unul al inițiativei culturale. Cultura apare aici ca experiență trăită, nu doar consemnată, iar implicarea copiilor, artiștilor și scriitorilor oferă proiectului o dimensiune comunitară autentică. 

Din punct de vedere editorial, revista se prezintă îngrijit, cu o structură logică, atractivă și o identitate vizuală coerentă. Se observă preocuparea pentru documentare, pentru ilustrarea textelor și pentru păstrarea unui echilibru între informație și creație artistică. Poate că tocmai această structură lipsă de ostentație îi conferă personalitate. Revista nu transformă satul într-un pretext sentimental și nici într-o imagine idealizată. 

Sunt publicații care se citesc și se uită, după cum sunt și altele care rămân deschise undeva în minte, chemându-te să revii asupra unei pagini sau a unui nume. La firul ierbii pare să fi ales această a doua cale. Și poate că acesta este cel mai discret semn al unei reviste care și-a înțeles rostul.

O revistă nu schimbă lumea. Dar poate schimba felul în care privim un loc, oamenii lui și lucrurile pe care, din grabă, le trecem cu vederea. Dacă reușește acest lucru, atunci și-a împlinit, deja, cea mai grea misiune.

Nu rămâne decât să-i dorim revistei La firul ierbii puterea de a-și păstra aceeași limpezime a rostului și bucuria de a aduna, număr după număr, oameni, idei și pagini care să dăinuie. O revistă trăiește atât timp cât are ceva autentic de spus. Iar acest început este de bun augur.

Violeta ANDREI STOICESCU,
membră a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România