Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Muzeul Apelor Mihai Băcescu din Fălticeni, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Muzeul Apelor Mihai Băcescu din Fălticeni, județul Suceava, muzeograful Dana Tofan mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2009, în incinta acestuia.

– Doamnă Dana Tofan, ce conține această instituție muzeală?
– Inaugurat în 1982 și purtând numele zoologului, oceanologului, muzeologului și academicianului Mihai Băcescu din 1993, este singurul muzeu din țară cu specific acvatic, ce prezintă viața din apele terestre. Deține peste 750 de piese valoroase aduse din expedițiile cercetătorului în mările și oceanele lumii, alături de un însemnat număr de lucrări ale sale dintre cele peste 500 publicate. Savantul s-a născut la 28 martie 1908, la Broșteni [sat în comuna cu același nume, plasa Muntele, județul Neamț (astăzi, oraș în județul Suceava)] și murit la 6 august 1999, la București, unde a și fost înmormântat.

– Descrieți, vă rog, spațiile expoziționale.
– În holul de la intrare, sunt prezentate fotografia omului de știință, diploma sa de Cetățean de Onoare al municipiului Fălticeni, un citat din volumul lui Uzina Aqua („Apa este sângele alb al pământului.”), globul geografic cu relieful scoarței terestre, globul lunar, fresce care ilustrează îndeletniciri și subiecte legate de apă (plutași de pe Bistrița, pescuit, circuitul și bugetul apei pe Terra), câteva curiozități din oceanul planetar, un aligator și o broască țestoasă din apele Cubei, pești indigeni și exotici. Circuitul de vizitare continuă cu sala uneltelor vechi de pescuit, care adăpostește scule prohibite din zonele de munte, de deal și de șes (leasă, vârșă, eteră, sac de fund, prostovol, crâsnic și voloc), alături de o barcă veche din lemn, lucrată, prin cioplire și ardere, dintr-un singur trunchi de salcie roșie (monoxilă), care se folosea pe canalele Dunării, la Brăila. Urmează sala pionierilor biologiei românești, dedicată savanților moldoveni Emil Racoviță, Grigore Antipa, Paul Bujor și Ion Borcea, unde sunt expuse o parte a lucrărilor lor științifice, pești descoperiți și descriși de aceștia – cei pelagici, care trăiesc la adâncimi de 300-400 m (rechin, vulpe de mare și pisică de mare), și cei litorali, care viețuiesc la adâncimi mici, pe stâncile nisipoase din apropierea țărmului mării (sturion, nisetru, zărgan [țipar de mare], căluț de mare și limbă de mare). În următoarele încăperi, se află o parte dintre animalele pe care Mihai Băcescu le-a adus din mările Neagră și Mediterană, precum și din cele patru expediții efectuate în oceanele Pacific, Atlantic și Indian, lucrări ale sale de ecologie terestră și marină, muzeologie și folclor botanic și zoologic, o reproducere a navei Thalassa, aparținând unui institut maritim francez, cu care a studiat, timp de patru ani, vietățile din Oceanul Atlantic, o hartă ce prezintă locurile și expedițiile unde savantul a efectuat cercetări, precum și o colecție de moluște și corali din Marea Roșie. În continuare, se găsește sala dioramelor, unde sunt reproduse tablouri floristice și faunistice din râul Moldova, iazul Fălticeni, barajul și lacul de acumulare de la Bicaz și Delta Dunării până la cele din Oceanul Atlantic, o descriere a efectelor poluante ale activității omului asupra mediului înconjurător, o secțiune prin Marea Neagră, cota zero fiind nivelul mării, un expozeu al focii din acest mediu marin, aflată pe cale de dispariție, o reprezentare a broaștei țestoase care trăiește în Oceanul Atlantic și un ansamblu alcătuit din rechinul-ciocan, rechinul albastru și anghila de râu.

– Ce cuprind ultimele două camere?
– Acestea prezintă primul muzeu al orașului [inițial, Muzeul Regional al județului Suceava], întemeiat de profesorul emerit Vasile Ciurea, cu obiecte care i-au aparținut (un birou, un fotoliu, o bibliotecă, un ceas și o cobză), bustul său și o trăsurică funcțională executată, timp de 35 de ani, numai din briceag, de fălticeneanul Leon Comnino și prezentată, în 1937, la Expoziția Universală de la Paris. Muzeul Fălticenilor, inaugurat în 1914 și desființat în 1972, cuprindea secții de arheologie, zoologie, botanică agricolă, etnografie, istorie militară, geologie, numismatică, antichități, documente, fotografii și cărți vechi.

Florin Bălănescu