Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Muzeul Eparhial din Huși, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Muzeul Eparhial din Huși, județul Vaslui, ghidul Lăcrămioara Agrigoroșoaie mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2009, în incinta acestuia.

– Doamnă Lăcrămioara Agrigoroșoaie, care este istoria acestui muzeu?
– Sălile de expoziție sunt amenajate în fosta casă [Iancu] Berea, construită, în 1889, în stil eclectic și alcătuită din parter și etaj. Clădirea a fost donată Episcopiei Hușilor la sfârșitul veacului al XX-lea, fiind restaurată, între 2002 și 2004, și transformată în instituție muzeală la 29 iunie 2004. [Din 2015, edificiul figurează în Lista Monumentelor Istorice.]

– Descrieți, vă rog, spațiile expoziționale.
– Aici, se păstrează colecții de artă religioasă plastică și decorativă (patru veșminte bisericești și peste 700 icoane și tablouri) și de carte veche (circa 3.800 de volume). În prima încăpere, se află Cazania lui Varlaam din 1643, prima carte în limba română din Moldova, șase icoane și un fragment de catapeteasmă din secolul al XVII-lea, un chivot din lemn pictat din veacul al XVIII-lea, cristelnițe din secolul al XIX-lea și cărți bisericești (sfinte evanghelii, octoih și penticostar). În cea de-a doua sală, este creată o atmosferă de altar, incluzând o ușă împărătească și două diaconești, un scaun episcopal lucrat în stil moldovenesc din 1701, tronul pe care a slujit episcopul de Huși Varlaam al II-lea în 1734 și 1735, două sfeșnice, două icoane, un serafim, un policandru, o mantie pe care a purtat-o Preasfințitul Inochentie, episcopul care a restaurat Catedrala Episcopală din Huși, un sacos arhieresc brodat cu fir de aur și sfântul epitaf lucrat de maici din catifea vișinie brodată cu fir de argint aurit – ambele din veacul al XIX-lea, sfinte evanghelii ferecate în argint, o mitră arhierească și câteva paftale. A treia cameră cuprinde o impresionantă catapeteasmă pe pânză din secolul al XIX-lea, o serie de icoane lipovenești, un mic potir donat de Elena Cuza, soția domnitorului Alexandru Ioan Cuza, care a avut un imobil la Huși, și obiecte de cult (sfânt potir, sfânt disc și steluțe). A patra încăpere conține un tetrapod din prima jumătate a veacului al XIX-lea, un stihar și un orar diaconesc, o sfântă evanghelie și icoane executate în stilul școlii ruse, un sfânt potir, două uși diaconești și un sfânt epitaf din prima jumătate a secolului al XIX-lea. A cincea sală include o catapeteasmă sub formă de icoane, un orologiu din 1880, icoane pictate pe tablă, bifacial, din 1850, marcând schimbarea stilului pictural, o icoană praznicară din veacul al XIX-lea și obiecte de cult (sfânt potir, sfânt disc, steluțe și anaforniță). A șasea cameră este dedicată secolului al XX-lea și cuprinde obiecte din timpul episcopului Grigore Leu și al Preasfințitului Ioachim Mareș (cărțile din care a studiat și medaliile primite pentru activitatea desfășurată în domeniile spiritual și cultural), precum și Cronica Hușilor și a Episcopiei cu asemeni numire, scrisă de Preasfințitul Melchisedec Ștefănescu, primul cleric membru al Academiei Române, care a militat pentru Unirea Principatelor Române din 1859.

Florin Bălănescu