Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Muzeul Bisericesc din Mănăstirea Agapia, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Muzeul Bisericesc din Mănăstirea Agapia, satul Agapia, comuna cu același nume, județul Neamț, maica Filofteia Grunzișor mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2009, în incinta acestuia.

– Maică Filofteia, care este istoricul acestei instituții muzeale?
– Muzeul, primul de acest fel din Moldova, a fost înființat, ca o colecție de obiecte religioase, la inițiativa profesorului, bizantinologului și istoricului de artă Ion D. Ștefănescu [căsătorit cu Margareta (Mimi), fiica lui Alexandru Vlahuță], în 1927 și reorganizat în 1962.

– Descrieți, vă rog, spațiile expoziționale.
– Muzeul cuprinde patru săli care adăpostesc piese de patrimoniu cultural și religios. În prima încăpere, sunt expuse tablouri ce ilustrează schitul Agapia Veche, actuala mănăstire, Agapia Nouă, și casele în care au locuit, periodic, renumiți oameni de cultură (Barbu Ștefănescu Delavrancea, nepotul său Ion D. Ștefănescu, Bogdan Petriceicu Hasdeu, fiica lui, Iulia Hasdeu, Nicolae Grigorescu, Alexandru Vlahuță, Garabet Ibrăileanu, Cezar Petrescu și frații Alexandru [Osvald – „Păstorel”] și Ionel [Ioan-Hipolit] Teodoreanu), precum și fotografii ale unor mari personalități care au trecut pe aici sau au scris în acest loc (Nicolae Grigorescu, Gala Galaction [numele real Grigore Pișculescu], Demostene Botez, Victor Eftimiu, Mihai Eminescu, Ion Creangă, Garabet Ibrăileanu, Gavriil Musicescu, Calistrat Hogaș, George Topîrceanu, Otilia Cazimir, Titu Maiorescu, Duiliu Zamfirescu, George Lesnea și alții). Deasupra scărilor ce duc spre următoarea cameră, tronează un covor de lână în stil caramaniu lucrat în atelierele mănăstirii, iar, în interior, se găsesc tablouri originale, fotografii autentice, cărți rare cu litere slavone, dar în limba română, și actul de întemeiere a muzeului. Urmează sala principală, dedicată icoanelor din secolele XVI-XIX și obiectelor bisericești, între care ușile de altar din veacul al XVIII-lea de la Agapia Veche, pictate în stil neoclasic, sculptate în stil baroc și acoperite cu foițe de aur, un fragment de iconostas din aceeași perioadă, o catapeteasmă din lemn de tei din secolul al XVII-lea de la același schit, o evanghelie cântărind 18 kg, donată mănăstirii în 1821, o candelă din argint filigranat lucrată în stil armenesc, alta, de aceeași factură, din argint aurit cu pietre semiprețioase, o cruce din argint aurit cu sculptură miniaturală în lemn de chiparos, datând de la întemeierea mănăstirii [1642-1647], altele, dăruite de mitropoliți ai Moldovei și de Regele Carol I, încă una, din sidef, adusă de la Ierusalim, o cădelniță din argint aurit lucrată în stil gotic, o cățuie folosită la biserica mare, relicvarii [cutiuțe în care se păstrează fragmente din sfinte moaște] din argint aurit cu pietre semiprețioase, un agheasmatar, un potir din argint aurit filigranat și un disc aparținând aceleiași manufacturi, o candelă, un panaghiar din veacul al XVI-lea lucrat în argint aurit cu sculptură în lemn de chiparos și covoare din secolele al XIX-lea și al XX-lea executate în atelierele mănăstirii. Încăperea următoare este destinată broderiilor realizate în diferite epoci, dintre care rețin atenția epitrahile [patrafire] preoțești, mânecuțe purtate de domnitorii Moldovei Alexandru Lăpușneanu [1552-1561; 1564-1568] și Petru Șchiopul [1574-1577; 1577-1578; 1578-1579; 1582-1591], paftale din argint și sidef, brâie preoțești din argint cu perle veritabile, un antimis [văl pătrat de in] brodat, aici, în 1937, o cruce lucrată în puncte, veșminte preoțești (mantie, epitrahil și mitră) din mătase naturală cu fir de aur și argint lucrate în atelierul mănăstirii, un medalion care se așază peste acestea și acoperăminte pentru sfintele vase, brodate pe catifea și mătase cu fir de aur și argint, paiete și pietre semiprețioase. Ultima cameră este rezervată măicuțelor noastre care au activat ca infirmiere de Cruce Roșie în Războiul de Independență și în prima conflagrație mondială, unde pot fi văzute cărți de identitate, medalii, brevete, ștampile, cărți de rugăciune, fotografii ale monahiilor alături de soborul mănăstirii din diferite epoci, imagini ale Agapiei din diverse perioade, caiete de muzică liniară bisericească, bizantină și psaltică, altul cu tehnica de executare a covoarelor, o ustensilă folosită la realizarea acestora, portrete ale mitropoliților Moldovei Veniamin Costache și Irineu Mihălcescu, o galerie a starețelor sfântului nostru lăcaș, pomelnice scrise pe lemn cu litere slavone, dar cu cuvinte românești, actul de sfințire a bisericii Agapiei Vechi în 1935, o piatră de cișmea din veacul al XIX-lea de la același schit inscripționată cu litere chirilice, o cutie cu pământ din locurile sfinte vizitate de măicuțele noastre și obiecte păstrate din vechiul tezaur al mănăstirii.

Florin Bălănescu