Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Muzeul de Etnografie și Artă Contemporană Dimitrie N. Ghika-Comănești din Comănești, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Muzeul de Etnografie și Artă Contemporană Dimitrie N. Ghika-Comănești din Comănești, județul Bacău, ghidul Mihaela Apopei mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2009, în incinta acestuia.

– Doamnă Mihaela Apopei, când a luat ființă acest muzeu?
– Instituția muzeală, situată pe Strada Republicii, numărul 1, este instalată în Palatul Ghika-Comănești, construit între 1890 și 1895, în stilurile neoclasic, baroc târziu şi eclectic. După ce, în 1979, edificiul a intrat într-un amplu program de reabilitare și amenajare, clădirea a fost transferată, în 1983, Muzeului Județean Bacău. Într-o aripă, a fost organizată expoziția etnografică și de artă populară din zona Trotușului de munte, deschisă în 1989, iar, în alta, expoziția de artă plastică românească contemporană, inaugurată în 1995. Din 2004, palatul și parcul înconjurător figurează în Lista Monumentelor Istorice.

– Ce conține prima secție muzeală?
– Partea întâi a traseului de vizitare este destinată etnografiei. În prima încăpere, sunt prezentate principalele ocupații ale țăranilor – agricultura și păstoritul. Sunt expuse pluguri și cotigi pentru arat, grape cu mărăcini și boroane cu târș sau cu dinți de fier, costume de agricultor și de cioban, melițe și melițoaie pentru zdrobit cânepa, un prepeleac pe care se așeza fânul cu ajutorul țăpoiului, felinare pentru căruțe, greble, coase, gresii utilizate la ascuțirea acestora, hrepci, ce erau atașate la coase pentru a așeza în brazdă erbaceele cosite, obiecte folosite la stână (o crintă, unde se punea brânza la scurs, din care curgea zerul într-o putinică, linguroaie, un răvac [răvar], cu ajutorul căruia se sfărâma cașul înainte de a fi frământat, șiștare pentru muls oile și vacile, diferite fluiere și o bâtă cu care ciobanii se apărau de animalele sălbatice, încrustau cu briceagul numărul oilor pe suprafața sa ori urcau și coborau mai ușor pantele munților). În sala următoare, sunt înfățișate ocupațiile secundare ale sătenilor – apicultura, vânătoarea, pescuitul și prelucrarea lemnului, a fierului și a lutului. Pot fi văzute unelte de pescuit (vârșe, plase și ostii), trofee de vânătoare (porci mistreți, cerbi și urși), capcane pentru animale mari și altele, din nuiele, pentru păsări, un baltag, obiecte realizate în fierărie (satâre, potcoave, gheare și fiare de călcat vechi), recipiente executate în dogărie, instrumente necesare lemnarului, vase din ceramică (oale pentru fiert sarmale sau pus laptele la prins, ulcioare și căni de băut apă), un scaun pe care se făcea șindrila [dranița] pentru acoperișul caselor și altele, mai mici, din nuiele de alun, profiluri de cerdac, o ploscă pentru apă și o ladă de zestre. Camera care urmează este rezervată industriei casnice, unde sunt prezentate războaie de țesut [stative], mașini de tors, depănătoare, vârtelnițe, ragile pentru pieptănat cânepa, piepteni pentru lână, sucale, cu care se depăna pe țevi firul pentru țesut, suveici, folosite la introducerea firului de bătătură în rostul urzelii și diverse țesături și pânzeturi produse în casă (covoare bătrânești, păretare, lăicere, ștergare, costume bărbătești și femeiești, cămăși colorate, catrințe cu fir metalic, sumane și traiste). A patra încăpere este camera de curat, ce adăpostește paturi cu perne și saltele din fân sau pănuși, ștergare înflorate, covoare pe pereți, o ladă de zestre, o masă cu scaune de lemn, dulapuri și icoane vechi, precum și obiecte legate de obiceiurile de iarnă.

– Ce cuprinde a doua parte a muzeului?
– Ultimul spațiu vizitabil de la parter este sala coloanelor, care găzduiește expoziții de pictură ale unor artiști din județ. La etaj, este organizată secția de artă modernă și contemporană, unde sunt expuse lucrări de pictură și sculptură.

Florin Bălănescu