Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Mausoleul Eroilor Neamului din Mărăști, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Mausoleul Eroilor Neamului din satul Mărăști, comuna Răcoasa, județul Vrancea, custodele Costică Tecuceanu mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2009, în incinta acestuia.

– Domnule Costică Tecuceanu, când a fost înălțat acest monument?
– Piatra de temelie a mausoleului a fost pusă la 10 iunie 1928, în prezența Reginei Maria, a altor oficialități și a unei impresionante asistențe, lucrările fiind finalizate în 1940, după care osemintele eroilor au fost aduse și reînhumate în cripte până în 1941. Construcția, realizată după planurile arhitectului Pandele Șerbănescu și executată de inginerul Gavril Petrescu, a fost ridicată în memoria militarilor români, ruși și germani căzuți în bătăliile din Primul Război Mondial desfășurate, aici, între 11/24 iulie și 19 iulie/1 august 1917. Din 2004, edificiul figurează în Lista Monumentelor Istorice.

– Descrieți, vă rog, mausoleul.
– Monumentul, situat într-un parc aflat pe un platou la cota 536, unde au avut loc luptele de pe aceste locuri, și la aproximativ 27 km nord-vest de Panciu, face parte din Câmpul Istoric Mărăști, care se întinde pe o suprafață de circa 1.000 km2. Este construit din beton armat, fiind alcătuit din două niveluri subterane și unul exterior, sprijinit pe doi piloni masivi decorați cu basoreliefuri realizate de sculptorul Aurel Bordenache [În întâmpinarea eliberatorului și Călăuza și patrula], între care sunt sunt amplasate 15 plăci de marmură albă cu numele a 900 de eroi și ale regimentelor din care aceștia au făcut parte. În centrul parcului, se găsește un grup statuar din bronz înfățișând un soldat rănit ce predă unui tânăr arma şi făclia pentru continuarea luptei, precum și bustul mareșalului Alexandru Averescu. În cel dintâi compartiment de la primul nivel al subsolului, sunt expuse trofee militare, documente, fotografii de pe front și o hartă a Bătăliei de la Mărăști, lângă care este amenajat un colț memorial dedicat generalului Arthur Văitoianu [comandantul Corpului II al Armatei Române], conținând fotografia sa, bustul lui, obiecte personale, două bastoane, sabia, uniforma militară, brevete, decorații și medalii care i-au aparținut. Al doilea compartiment de la acest nivel cuprinde o parte din armamentul de proveniență germană, austro-ungară și rusească pe care Armata Română l-a capturat de la inamic – un aruncător de branduri, aruncătoare de mine, carabine, baionete și căști. La celălalt nivel subteran, sunt înmormântați generalii Arthur Văitoianu, Alexandru Averescu [comandantul Armatei a II-a], Alexandru Mărgineanu [comandantul Diviziei a III-a], Nicolae Arghirescu [comandantul Diviziei a VI-a], precum și 5.342 de ostași [dintre care numai 116 români și 126 germani au fost identificați] depuși în 12 cripte închise cu geamuri de cristal și decorate după desenele Reginei Maria. Numai în două ore și jumătate, la 9/17 iulie 1917, 1.469 de militari români au murit și 3.052 au fost răniţi; autoritățile germane nu au dat publicității pierderile umane suferite, dar Armata Română a luat circa 3.000 de prizonieri și a capturat o mare cantitate de armament și de muniție, precum și numeroase stații radio și telegrafice. În cele nouă zile de lupte crâncene desfășurate aici, satul Mărăști a fost distrus, iar forțele noastre armate au pierdut în jur de 20.000 de soldați, înmormântați, inițial, în diferite cimitire și gropi comune, după care au fost deshumați și depuși în monumentul funerar.

– Ce reprezintă textul gravat pe frontispiciul clădirii?
– Pe partea dreaptă a intrării în mausoleu, este inscripționat un fragment din ordinul de zi dat de generalul Alexandru Averescu la 8/16 iulie 1917: „Ostași! A sosit momentul mult așteptat de toată suflarea românească, de voi, însă, cu bună seamă, mai mult decât de oricine. Să reluăm lupta pentru a răsturna zăgazul urâcios dincolo de care se aud gemetele părinților, fraților și copiilor noștri sub apăsarea vrăjmașului hrăpăreț. Lupta pentru cea mai dreaptă și cea mai sfântă cauză, izgonirea cotropitorilor din căminul nostru.”

Florin Bălănescu