Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Casa Memorială Ion Ionescu de la Brad din Brad, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Casa Memorială Ion Ionescu de la Brad din satul Brad, comuna Negri, județul Bacău, profesorul Ștefan Munteanu mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2009, în incinta acesteia.

– Domnule Ștefan Munteanu, cine a fost Ion Ionescu de la Brad?
– Marele agronom, economist și statistician [pe numele real Ion Isăcescu], întemeietorul științei agricole moderne și ctitorul învățământului agronomic din România, s-a născut la 24 iunie/6 iulie 1818, la Roman [ținutul cu același nume, Țara de Sus, Principatul Moldovei (astăzi, în județul Neamț)]. Copil fiind, venea, adesea, la Brad, unde bunicul patern îndeplinea o funcție bisericească la schitul din sat. A urmat clasele primare și gimnaziale la Școala Domnească din Roman, apoi liceul la Școala de la Trisfetite [astăzi, Trei Ierarhi] din Iași și Academia Mihăileană din același oraș, după care domnitorul Moldovei Mihail Sturdza [1834-1849] l-a trimis, cu o bursă de studii, la Universitatea Sorbona din Paris, unde a audiat cursuri de botanică, chimie, fizică și economie politică. În 1869, dezgustat de luptele politice ale vremii, a cumpărat de la stat, împreună cu fratele său Nicolae Ionescu, avocat și profesor la Universitatea [Alexandru Ioan Cuza] din Iași, moșia locală, unde a trăit din 1870 până la moarte. Aici, a organizat trei tipuri de exploatații agricole – o fermă-model de 5,7 ha, una pentru marii proprietari de pământ și alta arendășească. A introdus, pentru prima dată, asolamentul culturilor, i-a învățat pe localnici să fertilizeze solul cu îngrășăminte naturale, mai târziu aducând și îngrășăminte chimice de la Viena. A procurat mașini și utilaje în vederea îmbunătățirii lucrărilor agricole, introducând semănătoarea pentru semănatul porumbului în rânduri, plugul cu brăzdar de fier și batoza cu motor cu abur (tip „vapor”, cum i se spunea) pentru treierișul grâului. A încurajat cultivarea pomilor pe suprafețe de teren în pantă și a legumelor, învățându-i pe săteni să pregătească răsaduri pentru culturi timpurii, și a crescut albine. A plantat viță-de-vie, arendând suprafețe de vie în satul vecin Ursoaia [comuna Negri], și, cu sprijinul prietenului său Petru Poni, chimist și fizician ieșean, a produs, pentru prima dată, șampanie. Împreună cu fratele lui, a organizat, aici, Școala de Agricultură [în prezent, Grupul Școlar Agricol Ion Ionescu de la Brad], unde Nicolae Ionescu preda, periodic, celor 17 elevi înscriși cursuri de istorie și literatură română. A fost profesor de științe agricole la Academia Mihăileană din Iași, primul director al Societății de Statistică din Moldova și inspector general al agriculturii, a îndrumat aplicarea reformei agrare și a scris valoroase lucrări de specialitate. A organizat expoziții agricole în țară și a participat la congrese și târguri expoziționale în străinătate. A fost membru corespondent al Societății Academice Române, membru de onoare al Academiei Române și membru al mai multor academii și asociații de profil. A fost căsătorit, timp de doi ani [1855-1857], și nu a avut copii, dedicându-și întreaga viață agriculturii și învățământului de profil. A murit la 16/28 decembrie 1891, la Brad [comuna Negri, plasa Roman Vodă, județul Roman], fiind înmormântat în cavoul familiei de lângă schitul din sat.

– Faceți, vă rog, o descriere a muzeului.
– Cele două săli expoziționale au fost amenajate, în 1986, într-o casă care a fost sediul unei școli și, la origine, o atenansă a savantului, unde acesta depozita produse agricole. Panourile expuse ilustrează, prin imagini și fotocopii, viața și activitatea marelui agronom de-a lungul anilor. Primele dintre ele îl înfățișează, în calitate de revoluționar pașoptist, alături de Nicolae Bălcescu, Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Costache Negri și Ion Ghica, împreună cu care a aderat la programul de eliberare națională și socială. Următoarele panouri prezintă realizările sale științifice și munca pe care a depus-o, aici, în efortul de a crea și dezvolta o agricultură model. În imedita vecinătate a muzeului, se găsesc o troiță și un bust al său, amplasat în 1991, iar, lângă mormânt, se află un monument ridicat de Societatea Agronomilor din România în 1928.

Florin Bălănescu