Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Dan Vană, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Dan Vană s-a născut la 27 iulie 1962, la Calafat, județul Dolj. A fost căsătorit și nu are copii. A absolvit Facultatea de Tehnologie Chimică a Institutului Politehnic (astăzi, Universitatea Tehnică) „Gheorghe Asachi” din Iași. A fost membru al cenaclurilor „Moldavia”, „Columna” și „Quasar”, precum și al Teatrului „Ludic” – toate, din Iași (1982-1987). A compus și interpretat peste 100 de piese și a susținut mai mult de 1.000 de recitaluri în Serbia, Bulgaria, România și Republica Moldova. A fost invitat în emisiuni de radio și televiziune și figurează în diverse publicații și volume de specialitate. A realizat emisiunea „Folk music”, difuzată de Radio Oltenia Craiova (1992-2025). Este organizatorul și amfitrionul Festivalului Internațional de Poezie și Muzică Folk (Tabăra Folk) de la Calafat (din 1996), ajuns la cea de-a 29-a ediție. Este coordonatorul cultural al Muzeului de Artă și Etnografie din Calafat. A editat compact-discul „Stea adusă de vânt” (2025). A publicat volumele de versuri „Mărțișoare pentru copii, părinți și educatoare” (2011), „Curcubeul toamnei” (2016) și „Bucurii” (2017), un altul („Poezii cu final neașteptat”) fiind în pregătire. A primit numeroase premii și diplome la festivaluri și concursuri de muzică folk și a făcut parte din juriile mai multor manifestări de acest gen pentru copii, tineret și adulți.
Dan Vană (compoziții, texte, voce și chitară) este un cunoscut și îndrăgit cantautor, care s-a remarcat prin calitatea creațiilor muzicale și a interpretării.

Despre activitatea sa artistică, mi-a vorbit într-un interviu realizat la 29 august 2026, după recitalul susținut în cadrul celei de-a VII-a ediții a Festivalului Național de Muzică Folk Ridică-te, Ștefane! de lângă Chilia lui Daniil Sihastrul din comuna Putna, județul Suceava.

– Te salut, Dan Vană!
– Și eu te salut!

– Când ai început să cânți muzică folk?
– Am debutat în 1984, într-o zi în care trecusem, întâmplător, prin căminele T1 și T2 [din Campusul Universitar Tudor Vladimirescu] din Iași, unde tocmai se încheiase o seară culturală din cadrul Festivalului [Artei și Creației Studențești] Gaudeamus. Atunci, mi-au dat o chitară și am cântat și eu, după care directorul Casei de Cultură a Studenților mi-a spus să vin la biroul său a doua zi, când mi-a propus să reprezint centrul universitar la Festivalul [Studențesc de Muzică Folk] Armonii de Primăvară de la Ploiești [ediția a IV-a], ce urma să aibă loc în curând. Am mers acolo și am câștigat premiul al II-lea, un altul oferit de jurnaliștii prezenți și încă unul acordat de public. Apoi, au urmat participările la spectacolele și turneele din cadrul cenaclurilor ieșene, care m-au făcut cunoscut în mediul studențesc și, ulterior, la nivel național.

– Ai intuit, atunci, cariera ta viitoare?
– Nu, întrucât cântam numai din plăcere și din dragoste pentru poezie. Încă din clasa a VI-a, descoperisem creația poetică adevărată și începusem să compun cântece pe versurile lui [George] Topîrceanu, de poezia, proza, scrierile jurnalistice și critica literară de finețe ale căruia m-am îndrăgostit iremediabil.

– Ce rol crezi că joacă versurile în muzica folk?
– Pentru mine, sunt esențiale; din păcate, însă, ele nu sunt la fel de importante și pentru tinerii folkiști de astăzi, care pun în prim-plan muzica și preferă să-și scrie singuri textele, deși nu sunt, întotdeauna, inspirați și talentați. Iar acest fapt se datorează, în primul rând, absenței lecturilor, fiindcă nu mai au răbdare să caute în librării și biblioteci volume de versuri autentice. Pe de altă parte, poate că nici poezia contemporană nu este pe aceeași lungime de undă cu tinerii cantautori, care nu mai rezonează cu ea.

– Care consieri că este starea actuală a muzicii folk?
– Privind prin prisma exploziei de recitaluri, concursuri și festivaluri de gen, interesul pentru acest gen muzical pare mai mare decât cel din anii ’70 și ’80, în ciuda popularității Cenaclului Flacăra, care era amplificată de anumiți factori subiectivi. Astăzi, însă, aceștia nu mai există; mai mult, în prezent muzica folk este carotată oficial în mass-media, o serie de emisiuni radiofonice și de televiziune de profil dispărând una după alta. Există, poate, și o teamă de mesajele textelor, care, uneori, sunt rebele și subversive.

– În context, cum întrevezi perspectiva acestui gen muzical?
– O văd strâns legată de viitorul nostru; dacă noi vom fi teferi, entuziaști și la fel de implicați, atunci și folkul va fi sănătos și trainic. Dar, când vor dispărea numele reprezentative ale genului, așa cum s-au stins deja mai bine de jumătate dintre ei, nu mai văd figuri marcante care să polarizeze în jurul lor un public numeros. Totuși, se manifestă un fenomen pozitiv: tinerii preiau marile succese ale corifeilor muzicii folk, menținându-le în actualitate, totodată făcându-și, și ei, mai ușor un nume în peisajul muzical actual.

– În ziua în care te vei despărți de muzica folk, cu ce simțământ o vei face?
– Îi voi fi recunoscător, fiindcă, datorită ei, viața mea a fost mult mai frumoasă.

– Îți mulțumesc pentru gândurile tale.
– Și eu, pentru că mi le-ai provocat.

Florin Bălănescu