Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Casa Memorială Moș Ion Roată din Câmpuri, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Casa Memorială Moș Ion Roată din satul Câmpuri, comuna cu același nume, județul Vrancea, supraveghetorul Sevastița Burnichioiu mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2009, în incinta acesteia.

– Doamnă Sevastița Burnichioiu, cine a fost Ion Roată?
– S-a născut la 31 martie 1806, în satul Câmpuri [ținutul Putna, Țara de Jos, Principatul Moldovei], într-o familie de țărani, ca fiu al lui Constantin și al Măriuței Roată. S-a căsătorit cu Maria [(Măriuța), 1812-1882], cu care a avut șapte copii [Constantin, Năstase, Neculai, Zoe, Maria și alți doi]. În 1857, a fost ales deputat în Divanul ad-hoc al Moldovei, fiind un susținător înflăcărat al unirii Moldovei cu Țara Românească, precum și al reformei agrare din Principatele Unite. A murit, sărac, la 20 februarie 1882, în satul Gura Văii [comuna Câmpuri, plasa Vrancea, județul Putna], fiind înmormântat, alături de soția lui, în cimitirul bisericii din localitate. În 1878, a fost decorat cu Ordinul Național Steaua României în grad de Cavaler, iar, în 2022, i-a fost acordat, post-mortem, titlul de Cetățean de Onoare al comunei Câmpuri.

– Descrieți, vă rog, interiorul muzeului.
– Locuința e o casă țărănească ridicată de Ion Roată, acum aproape 200 de ani, la Gura Văii și strămutată aici, unde a fost renovată și, ulterior, transformată în casă memorială la 24 ianuarie 1959. Este construită din lut, cu grinzi și corzi de lemn, fiind alcătuită dintr-o tindă, un chiler [bucătărie] și o odaie mare. În tindă, sunt expuse un tablou și un registru ale lui Ion Roată, o masă și o cofiță. În bucătărie, se află un tablou înfățișând întâlnirea sa cu [Alexandru Ioan] Cuza [la Focșani, la 5 februarie 1859], un colțar, o masă joasă cu trei picioare, un scăunel, un dulap cu blide, niște oale și un ceaun de mămăligă așezate pe pirostrii, o altă oală, în care se fierbeau sarmale, câteva străchini de lut, niște moșoaice [ulcele], un sucitor pentru plăcinte, câteva linguri de lemn, un linguroi [polonic], o scafă de lemn pentru pisat usturoiul, o solniță, o lopată cu care se introducea și se scotea pâinea în cuptor, un vătrai pentru tras jarul și cenușa din sobă, o formă în care se făcea cașcaval, un borșer [vas de umplut borș], un putinei cu bătător pentru unt, o cofă din lemn în care se ținea apă, o botă pentru vin, o covată, o secere și un sfredel cu care se făceau găuri pentru cuie de lemn. În odaia mare, se găsesc o icoană veche de aproape 200 de ani care i-a aparținut lui Ion Roată, fotografii și documente ale lui, un pat acoperit cu o cergă, pe care sunt așezate câteva perne și așternuturi, niște păretare [covoare de perete], un suman, o haină din postav gros cu mâneci, un pieptar cu găitane, o pereche de ițari din lână, o cămașă cu fir de acum circa 200 de ani, două brâie, o desagă, o ladă de zestre [laviță] îmbinată cu cuie de lemn, un scaun cu spetează, o piuă pentru pisat grâu, o ploscă pentru vin și o lampă cu gaz. [Din 2015, casa figurează în Lista Monumentelor Istorice.]

– Există urmași ai săi?
– Mai sunt strănepoți ai lui la Gura Văii și la Focșani, iar ultimul său nepot, Dumitru Roată, care l-a cunoscut personal, a decedat, acum vreo 20 de ani, la Gura Văii.

Florin Bălănescu