Nu rupeți tăcerea, mai lăsați-o să curgă
Ea prelinge durerea, voind tot  să erupă
Lumina-i pierdută printre clipele oarbe
Apare ca brută, când blândețe absoarbe
…
Munții grei se apleacă, orizont impunând
Norii vin și pleacă după soare galopând
Marea încă surâde la ultimul golf neatinsă
Valuri se trag amăgite în spuma proscrisă
…
Tufe se etalează pe lunga margine de drum
Florile zic că oftează în furtuni de parfum
Bărcile își leagănă dorul, pescăruși adunând
Nisipul risipește fiorul a pustiu fluturând
…
Răcoarea încă apasă, frunze împrăștiind
Naturii nu îi pasă, zilele preschimbând
Foamea e sătulă, caută următorul sezon
În care tabloul nocturn e-ndopat cu ozon