Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Conacul Ghika – Mavrocordat – Rusovici din Hărpășești, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Conacul Ghika – Mavrocordat – Rusovici din satul Hărpășești, comuna Popești, județul Iași, avocatul Neculai Bujor mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2010, în incinta acestuia.

– Domnule Neculai Bujor, cui a aparținut acest domeniu de-a lungul anilor?
– În a doua parte a secolului al XVIII-lea și începutul veacului următor, proprietar era boierul Dimitrie Ghica [Ghika], la mijlocul secolului al XIX-lea moșia s-a aflat în posesia boierului Gheorghe [George] Alexandru Mavrocordat, urmat, în aceeași perioadă, de hatmanul Alexandru Gheorghe Mavrocordat și de Grigore Mavrocordat. Aceștia au vândut-o boierului Alecu [Alexandru] Ghica [Ghika], de la care a moștenit-o fiul său Grigore Alexandru Ghica [Ghika], ultimul domnitor al Moldovei înainte de unirea acesteia cu Țara Românească [1849-1853; 1854-1856]. După Primul Război Mondial, proprietatea a fost cumpărată de familia moșierilor Rusovici, care căpătase o însemnată importanță economică în zonă. Biserica cu hramul Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Iași [începută de domnitorul Miron Barnovschi-Movilă (1626-1629; 1633) și finalizată de voievodul Vasile Lupu (1634-1653; 1653)] a fost reparată, zugrăvită și finanțată de Vasile Rusovici [1849-1923] și de soția sa Maria [1857-1930], ale căror morminte se află în curtea acesteia. Ca fapt divers, pe moșia de la Hărpășești Mihail Sadoveanu a venit, de mai multe ori, la vânătoare.

– Ce importanță a avut conacul de aici?
– Grigore Alexandru Ghica îi primea pe miniștrii săi și pe consulii străini la Hărpășești, acest sătuc făcând, așadar, onorurile de capitală a Moldovei. În iarna dintre anii 1852 și 1853, timp de vreo cinci săptămâni, prințul, bolnav fiind, a locuit, împreună cu familia, aici, unde s-a retras pentru a se odihni și a-și îngriji sănătatea. De asemenea, puțini știu că, după Revoluția de la 1848, Mihail Kogălniceanu a stat ascuns (se spune că într-un poloboc) în acest loc.

– Cât de mare era moșia?
– Avea mai bine de 1.000 ha [1.158 ha] și se compunea din peste 400 ha de pădure, 16 ha de vie și circa 700 ha de terenuri arabile, fânețe și pășuni.

– Cum arăta curtea boierească în epocă?
– Conacul [situat la 24 km vest de Iași] a fost construit, înainte de 1845, de familia Mavrocordat și avea două niveluri, cu 36 de camere și un turn de observație. Era o clădire impunătoare, cu ziduri groase din piatră și cărămidă, iar, dedesubt, cu pivnițe masive din aceleași materiale, adânci și cu arcade boltite. În jur, se afla un parc cu alei pietruite, flori și arbori seculari, fântâna, o clădire cu foișor la etaj având rol de han, grajduri, hambare și alte acareturi. Totul era împrejmuit cu un zid de incintă prevăzut cu o poartă monumentală.

– Ce se mai păstrează, în prezent, din reședința de altădată?
– Din falnicul conac de odinioară, a mai rămas doar un turn răzleț, care a fost atașat construcției în 1935, și câteva beciuri ruinate. S-a conservat, însă, o bijuterie de arhitectură religioasă, biserica din sat [cu hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena, ctitorită, în 1833, de Gheorghe Alexandru Mavrocordat și de soția sa Maria], care este, în opinia mea, cel mai frumos monument de artă religioasă rurală din Moldova.

– Există morminte reprezentative în zonă?
– În pronaosul bisericii, sunt înhumați cei doi ctitori, iar, în curte, se găsește mausoleul familiei Rusovici, unde sunt înmormântați șase membri ai acesteia [Costache Dumitru (1810-1890), Constantin (1881-1948), Gheorghe (1884-1967), Maria (1885-1936), Grigore (1889-1955) și Adriana (1898-1948)], precum și rude ale acestora [Mihai Bălan (1913-1998) și Elena Bălan (1918-1997)].

Florin Bălănescu