Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 18 → 2026
Octavian Manciu: ”Nu-mi place ce a ajuns presa din zilele noastre”
IOAN VASIU: – Ești un jurnalist bine cunoscut în partea de vest a țării. Câți ani ai totalizat până acum la Radio Timișoara ? Dar la TVR ?
OCTAVIAN MANCIU: – La Radio Timișoara mi-am început cariera în jurnalism. Eram încă student, în ultimul an la Politehnica din Timișoara, când m-am prezentat la un concurs de crainici-comentatori la Divizia Sport, Radio Timișoara. Era în iarnă 1992. De atunci ți până în toamna anului 1994 am lucrat exclusiv la Radio Timișoara. Inițial, în primul an, doar la Divizia Sport, apoi treptat am început să lucrez și pentru Redacția Știri. Prezentarea jurnalelor, reporter, prezentator-moderator emisiuni. În toamna 1994 s-a deschis(redeschis) TVR Timișoara, studioul regional al Televiziunii Române. Atunci, alături de Bogdan Hertzog și câțiva dintre colegii de la Radio Timișoara mi-am început drumul în televiziune. Am rămas într-o relație de colaborare cu Radio Timișoara încă 2 ani, dar după 1996 m-am dedicat doar televiziunii unde am făcut aproape exclusiv știri. Drumul alături de TVR Timișoara a durat până în 2004, atunci când am făcut pasul spre București, unde am primit o ofertă de la Direcția de Știri a Televiziunii Române. Loc în care îmi desfășor activitatea și acum.I.V.: – Care sunt cei mai cunoscuți și apreciați jurnaliști alături de care ai lucrat în decursul anilor ?
O.M.: – Sunt mulți jurnaliști remarcabili alături de care am lucrat. Două ar fi însă numele care pot să spun că m-au impresionat și mi-au marcat evoluția. În ordine cronologică, primul cu care am avut contact a fost Nicolae Secoșan (Nixe) care mi-a marcat începuturile în meserie. A fost de un profesionalism desăvârșit. Calitatea profesională, răbdarea cu care ne-a introdus în tainele meseriei, și grija, uneori aproape părintească (eram mai toți niște puștani când ne-a selectat) și mi-a fost de mare ajutor. Un alt nume special cu care am avut plăcerea să lucrez a fost jurnalista Rodica Culcer. Mutarea mea în redacția de la București aproape a coincis cu venirea Rodicăi Culcer în funcția de director al Direcției. Experiența acumulata în anii de la BBC, valoarea, calitatea cu care vedea și interpreta știrile/subiectele au fost o școală incredibilă pentru marea majoritate a celor care am lucrat alături de ea.
I.V.: – De ce nu ai ales presa scrisă și tipărită, preferând radioul și televiziunea ?
O.M.: – Nu știu dacă așa am ales eu. A fost din întâmplare faptul ca am ajuns să fac jurnalism. Așa cum am spus, eram în ultimul an de facultate și s-a organizat un concurs de crainici-comentatori sportivi la Radio Timișoara. Colegul meu cu care stăteam în apartament pe vremea studenției a auzit de acel concurs și, știindu-mi pasiunea pentru sport, m-a convins să mă înscriu la concurs. Cu greu am acceptat. Am luat concursul și de acolo a început totul. Din inginerul care ar fi trebuit sa devin(conform studiilor) s-a născut jurnalistul care sunt(conform practicii). Iar ideea de a scrie la un ziar nu m-a atras niciodată. Nu aș putea să spun de ce, am luat lucrurile cum au venit. A fost radio și apoi tv. Mi-au plăcut amândouă si nu mi-am propus să schimb lucrurile.
I.V.: – După părerea ta, se mai poate spune azi că presa este a patra putere într-un stat democratic ?
O.M.: – E o întrebare dificilă. Uneori, da, de multe ori, ba. În opinia mea presa, varianta clasică(print, radio, tv) nu mai este ce a fost. Pe de o parte din cauza ei. Multe trusturi de presă au fost construite sau s-au adaptat pentru a fi mijloace de propagandă. În funcție de interesele patronilor. Campanii de presă îndreptate împotriva unuia sau a aluita, sau în favoarea unuia sau altuia. Asta nu se cheamă presă. Presa ar trebui să deservească interesul publicului care o consumă. Mi se pare că nu mai e nimic din asta în ceea ce se întâmplă acum. Publicul este cumva captiv. Îmi place ce zice ăla, mă uit la el. Este foarte multă culoare politică în tot ce se întâmplă în jurnalismul de azi. Sunt rarități jurnaliștii/trusturile independente. Fiecare reprezintă pe cineva și îi deservește interesele. Nu-mi place ce a ajuns presa din zilele noastre, dar nici nu văd ce aș putea să fac pentru a schimba lucrurile. Doar consumatorul este cel care poate schimba această tendință. El este cel care consumă presa și tot el este cel care poate decide să consume „informație independentă” și să delegitimeze pe cel care nu oferă așa ceva. Pare greu, dar cred ca ține mult de nivelul de educație civică la care a ajuns societatea.
I.V.: – Din care Uniuni sau Asociații faci parte ?
O.M: – Am făcut parte din Asociația Presei Sportive din România și acum din Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România.
I.V.: – Ce proiecte ai pentru viitorul mai apropiat sau mai îndepărtat ?
O.M.: – Aș vrea să trăim într-o lume unde rolul nostru să redevină relevant. Să avem parte de respectul publicului și al societății. Impresia mea este că, inclusiv calitatea presei-jurnalismului practicat în aceste vremuri a scăzut considerabil. Și atunci respectul de care ne bucuram s-a prăbușit și el. Oricum, în zilele noastre, toată lumea are impresia că este jurnalist. Faptul că postezi niște imagini sau un text pe o rețea de socializare sau undeva în online îti creează impresia că ești jurnalist. Toată lumea are impresia că poate crea conținut. Și pentru că are această impresie, chiar o face. Faptul că acel conținut este slab și de proastă calitate, lipsit de valoare adăugată, analiză, echilibru nu deranjează publicul. Consumatorul ia de bun aproape tot ce vede în online. Indiferent cine este sursa. S-a ajuns aici, în primul rând, din lipsa de reglementare a mediului online. Și unde nu sunt reguli, este haos. Asta mi-aș dori să se schimbe. Să funcționăm după reguli clare pentru ca publicul să nu poată să fie păcălit. Nu sunt sigur că asta se va întâmpla prea curând.
Interviu de Ioan Vasiu /UZPR
