Despre Conacul Buicliu – Florescu din satul Fântânele, comuna cu același nume, județul Suceava, localnicul Ioan Stupiuc mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2010, în incinta acestuia.

– Domnule Ioan Stupiuc, câți ani aveți?
– 86.

– I-ați cunoscut pe boieri?
– Sigur, doar am lucrat la amândoi; pe primul, îl chema [Gheorghe] Buicliu [(Buiucliu), senator], iar al doilea a fost colonelul [Ion] Florescu, care a cumpărat moșia de la cel dinaintea lui în 1939, cu 20.000.000 de lei.

– Cât de mare era domeniul și ce includea?
– Aveau 250 ha de pământ arabil, fânețe, pășuni, puțină livadă și ceva vie, fără păduri.

– Ce cultivau?
– Mai mult cereale – grâu, porumb, orz, ovăz și secară, dar aveau și lucernă pentru păscut.

– Creșteau animale?
– Da, aveau vreo 30 de boi pentru munca la câmp, 12 vaci de lapte, mai multe oi, patru cai, pe care îi înhămau la trăsură, și păsări.

– Ce ați muncit la ei?
– Am lucrat la mașina de treierat, la paie și la pleavă; aveau batoză, tractoare, pluguri și grape – o gospodărie întreagă.

– Cum erați plătit?
– Ne dădeau zece lei pe zi și, după două săptămâni, luam banii. Și mâncarea era bună – brânză, lapte, ouă fierte, castraveți, mămăligă caldă și mere.

– Descrieți, vă rog, curtea boierească.
– Conacul [situat la 27 km sud-est de Suceava] avea un nivel, cu câteva camere și un beci dedesubt, iar, în față, erau alei pietruite, flori, zmeură, copaci înalți și o livadă de meri și peri. Într-un colț, se afla un alt beci, tot din cărămidă, bucătăria și fântâna, iar, într-o parte, erau șopronul trăsurii, grajdul, hambarul, magazia și clădirea în care stăteau administratorul și bucătarul, că îngrijitorii animalelor plecau seara acasă și se întorceau la 4,00 dimineața. În josul curții, era o cișmea cu un izvor foarte curat, de unde oamenii iau apă și acum. Curtea era împrejmuită de un gard cu o poartă mare la intrare, dar aveau și paznici maghiari aduși din Transilvania, care vegheau tot timpul, de nu intra nici pasărea pe moșie. După ce a venit conu’ Florescu, s-a mai muiat treaba.

– Ce s-a întâmplat când au venit comuniștii?
– Moșia a fost naționalizată [în 1949] și, atunci, lumea a intrat în curte și în conac, de unde au furat tot ce le-a căzut în mână – lucrurile din casă, animalele și cerealele din curte. Utilajele au fost confiscate, pământurile le-au luat la gospodăria agricolă, iar Florescu a plecat la Roman, de unde nu s-a mai întors niciodată. În clădire, a intrat gostatul, după care a fost școala; când s-a făcut colectivul [C.A.P.], oamenii au stricat grajdul, hambarul, magazia și acareturile.

– Ce se mai păstrează, în prezent, din domeniul de altădată?
– Au mai rămas numai conacul, cișmeaua, fântâna, care e înfundată, și urmele beciurilor.

– A revendicat cineva fosta proprietate?
– A venit unul, Stârcea, care a depus niște acte la primărie ca să recapete terenul și conacul, pentru că niciunul dintre cei care au luat pământurile boierilor nu are titlu de proprietate pe ele, dar încă nu a primit nimic.

Florin Bălănescu