Despre fostul conac Adămuț din satul Săveni, comuna Gropnița, județul Iași, localnicul Petrea Lucaci mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2010, pe locul acestuia.

– Domnule Petrea Lucaci, ce vârstă aveți?
– Am 93 de ani.

– L-ați întâlnit pe boier?
– Sigur că da; când mergea la câmp, trecea pe lângă casa mea. Îl chema Istrate Adămuț și era băiatul lui Anton Adămuț, care avea altă moșie și alt conac tot aici.

– A avut familie?
– Da, dar stătea mai mult la Fântânele [sat în comuna cu același nume, județul Iași], la 15 km de Săveni, unde avea un conac mai mare. Aici, venea ca să gospodărească moșia și să supravegheze lucrările, iar, în lipsa lui, rămânea administratorul.

– Cum se purta cu sătenii?
– Era un om popular, cumsecade, cu tragere de inimă pentru oamenii necăjiți și se înțelegea cu lumea. Dădea „Bună ziua!” la fiecare și le spunea la toți: „Dacă ai nevoie de bani sau de cereale, vino la treabă și iei ce ai nevoie.” Îi mai ajuta și iarna, la Crăciun sau la Paști, când le dădea făină, cereale și lemne de foc. Unde mai găsești, acum, 100 de kile de grâu sau de porumb, ca să aduci mâncare la copii?

– Cât de mare era moșia și ce includea?
– Avea cam 100 ha de pământ arabil, curat și bun, pășuni și fânețe, pe care le-a vândut, câte 1-3 ha, oamenilor din Săveni și Bulbucani [sat în comuna Gropnița] înainte de a intra noi în război [la 22 iunie 1941]. După aceea, boierul a plecat la Fântânele, unde a murit și a fost îngropat; nu s-a mai întors niciodată.

– A crescut animale?
– Ținea boi pentru munca la câmp, o vacă de lapte, un cal la trăsura cu care umbla pe moșie sau venea de la Fântânele și păsări de curte.

– Cum arăta curtea boierească pe vremea aceea?
– Conacul [situat la 44 km nord-vest de Iași] avea un singur nivel, două camere și un hol, în care stăteau mai mult administratorul și paznicul, dar și boierul, când venea la moșie. În curte, se aflau beciul, fântâna, la marginea unui pârâu, șura unde ținea trăsura, grajdul animalelor, cotețul păsărilor, hambarul pentru cereale, magazia de lemne și alte câteva acareturi mai mici. De jur-împrejur, era îngrădit cu un gard de nuiele în care era poarta de la intrare.

– Ce s-a întâmplat la instaurarea regimului comunist?
– Au confiscat tot ce mai rămăsese în curte [în 1949], că moșia era vândută, iar administratorul a fugit la Fântânele. Oamenii au jefuit ce au mai găsit, apoi au dărâmat conacul și anexele, au luat materialele și le-au folosit în gospodăriile lor.

– Ce a mai rămas, în prezent, din fosta proprietate?
– Nu mai e nimic, decât pământul gol; totul a fost distrus, iar beciul și fântâna s-au astupat.

Florin Bălănescu