Despre fostul conac Krupenski din satul Feredeni, comuna Deleni, județul Iași, referentul cultural Mihai Lungu mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2010, pe locul acestuia.

– Domnule Mihai Lungu, care este povestea acestui domeniu?
– Hatmanul Gheorghiță [Gheorghe] s-a înstăpânit în acest loc în 1590, proprietatea lui depășind hotarul dintre Deleni și Slobozia [sat în comuna Deleni]. Din acel moment, a existat o dispută îndelungată între familiile Cantacuzino și Krupenski [Crupenschi] privind stabilirea liniei de demarcație dintre cele două moșii, în cele din urmă ajungându-se la înțelegerea ca aceasta să ocolească curțile boierești. Pământul din zonă a fost cumpărat de Lupu Krupenski, care mai avea și alte moșii, între care cea de peste deal, la Unsa [fost sat, devenit, ulterior, Boscoteni, astăzi în comuna Frumușica, județul Botoșani], unde exista schitul (sau mănăstirea) cu același nume.

– Cine a fost acest boier?
– Lupu Krupenski [1702-1775] era un nobil polonez care a ajuns în Moldova și s-a stabilit la Feredeni, cumpărând pământurile de aici; apoi, a crescut în rang, ajungând să ocupe funcții înalte, între care cea de stolnic.

– A avut familie?
– Da, a fost căsătorit [cu Safta (Săftica) Cuza (Cuzoaia)] și a avut patru fii [Costache, Vasile, Scarlat și Iordache] și o fiică [Catinca].

– Cine a construit conacul și când anume?
– Clădirea [ce se afla la 76 km nord-vest de Iași] a fost ridicată, în 1790, de Iordache Krupenski [mare vornic și, ulterior, mare logofăt (1754-1817), căsătorit cu Maria Millo].

– Ce înrâurire a avut această familie asupra comunității locale?
– Pe lângă relațiile de bună înțelegere cu sătenii, concretizate în diferite forme de ajutor, Iordache Krupenski a zidit, între 1790 și 1891, și biserica de piatră a familiei [cu hramul Adormirea Maicii Domnului], unde a înhumat osemintele părinților lui și ale soției sale, ulterior fiind îngropat, și el, tot aici.

– Cât de mare era domeniul și ce includea?
– Depășea 7.000 ha și cuprindea, în secțiune transversală, mai ales păduri, dar și terenuri arabile, fânețe, pășuni și iazul Leahu [astăzi, Leahu-Nacu].

– Faceți, vă rog, o descriere a curții boierești.
– Conacul era o clădire solidă, structurată pe două niveluri: parterul înalt, încorporând mai multe camere largi și înalte, cu ferestre orientate spre curte, și demisolul, care consta din ramificații de beciuri adânci și boltite, din piatră și cărămidă, ce asigurau rute de evacuare sau depozitare sigură în caz de atacuri. În față, se afla un parc cu alei pietruite, iarbă, flori, arbuști și copaci seculari, alături erau casa vechilului [administratorului], clădirile servitorilor și fântâna, iar, în lateral și în spate, se găseau biserica, având rol de paraclis privat, hambarele pentru cereale, cuptoarele de pâine, atelierele de fierărie și lemnărie, remiza trăsurilor, magaziile de lemne, grajdurile pentru caii de rasă și alte atenanse. Întregul perimetru era înconjurat de ziduri groase din piatră de carieră, în care erau fixate două porți grele din lemn și fier, flancate de turnuri de pază destinate străjilor.

– Mai există descendenți ai familiei?
– Nu mai mai trăiește niciun urmaș direct; doar succesori colaterali, din alte ramuri ale arborelui lor genealogic, pentru că ei au mai avut moșii în județul Neamț [în satul Podoleni, comuna cu același nume] și în Basarabia.

– Ce a mai rămas, în prezent, din fosta proprietate?
– Se mai păstrează fragmente din zidul de incintă, ruinele casei administratorului, structuri colmatate ale pivnițelor și biserica familiei, care, din 2004, figurează în Lista Monumentelor Istorice.

Florin Bălănescu