Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 18 → 2026
Catrene, de Ioan VASIU
C A T R E N E
toamna și morții plâng în cimitire
stoluri de păsări dansează-n zbor spre sud
cerul îmi pare o perdea subțire
iarna-i aproape… n-o văd dar o aud
ooo
se cuibărește toamna-ntr-un gutui
și ploaia stă pe vârf de munți la pândă
aleargă pe câmpii vântul hai-hui
miroase-a mere și a iarnă blândă
ooo
toamna eu și codru suntem frați
lui îi cade frunza de pe ram
eu visând cu ochi-nlăcrimați
număr zilele ce le mai am
ooo
toamna și morții plâng în cimitire
stoluri de păsări dansează-n zbor spre sud
cerul îmi pare o perdea subțire
iarna-i aproape… n-o văd dar o aud
ooo
de toamnă nu mă plictisesc nicicând
cu toamna nu mă pot certa vreodată
cu toamna merg de mână alergând
de toamnă mi-e iubirea blestemată
autor: Ioan Vasiu