Despre Conacul Corbu din satul Antoceni, comuna Forăști, județul Suceava, localnicul Pamfil Dascălu mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2010, în incinta acestuia.

– Domnule Pamfil Dascălu, câți ani aveți?
– 82.

– L-ați întâlnit pe boier?
– Sigur, îl chema Puiu Corbu; am lucrat la el la secerat, la tăiat cânepa și la alte munci de la câmp.

– Cine și în ce perioadă a construit conacul?
– L-au ridicat părinții lui, prin 1910.

– A avut familie?
– Da, nevastă și doi copii.

– Cât de mare era moșia și ce includea?
– Avea vreo 50 ha, cu pământ arabil, fânețe, pășuni, o livadă cu pomi fructiferi, o suprafață mică de vie cu struguri de masă și un iaz.

– Ce cultiva?
– Mai mult cereale (grâu, porumb, orz, ovăz și secară), dar și lucernă pentru animale, că ținea boi, vaci și doi cai.

– Descrieți, vă rog, curtea boierească de atunci.
– Conacul [situat la 24 km sud-est de Fălticeni] era o clădire solidă, pe fundație din piatră de râu și cu pereți din cărămidă arsă, având un singur nivel și șase camere. Dedesubt, se găsea un beci adânc, masiv și boltit, cu arcade din cărămidă, iar, deasupra, clădirea era acoperită cu tablă. În față, era o grădină cu alei pietruite, flori și copaci (tei, stejari și castani), iar, lateral și în spate, se aflau fântâna, șopronul pentru sanie și trăsură, grajduri, coșare [pătule], magazii și alte anexe gospodărești. De jur-împrejur, avea un gard de scânduri cu o poartă de lemn.

– Cum se purta boierul cu sătenii?
– Era un om bun, de treabă. Iarna, dar, mai ales, la Crăciun și la Paști, dădea țăranilor mălai, porumb și lemne, iar ei munceau pe moșie în vara care venea. A cununat perechi de tineri și le-a botezat copiii, de aceea era respectat și avea întâietate în sat.

– Ce s-a întâmplat la venirea comuniștilor?
– Au confiscat tot [în 1949], iar oamenii au năvălit să fure și să distrugă care și cum a apucat. În conac, au avut sediul, pe rând, G.A.S, I.A.S., C.A.P., școala generală, dispensarul și casa de nașteri, dar, după 1989, clădirea a fost părăsită și s-a degradat treptat.

– Ce soartă a avut boierul?
– A plecat, împreună cu familia, la Piatra Neamț, unde a murit și a fost îngropat. Odată, am fost cu tata acolo și l-am văzut pentru ultima oară; era amărât și schimbat. Ne-a întrebat ce mai e pe la moșie și la conac, iar, după ce i-am spus, a tăcut îndelung, și-a luat rămas-bun și a plecat în drumul lui.

– Ce se mai păstrează, în prezent, din domeniul de altădată?
– Au rămas conacul, care s-a părăginit, beciul, fântâna, o parte din acareturi și câțiva copaci; gardul și poarta s-au stricat și au fost făcute altele în locul lor.

– Fosta proprietate a făcut obiectul revendicării de către descendenți?
– Niște urmași ai boierului au cerut și au dobândit o parte din pământuri și conacul, după care le-au vândut.

– Cum era mai bine: pe moșie sau la C.A.P.?
– Normal că la boier! Munceam la el și primeam juma-juma, ca să nu mai spun de ajutoare, pe când la colectiv ne dădeau numai cât le scăpa printre degete.

Florin Bălănescu