Despre fostul conac Missir din satul Berza, comuna Santa Mare, județul Botoșani, localnicul Mihai Manole mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2010, pe locul acestuia.

– Domnule Mihai Manole, ce vârstă aveți?
– Am 86 de ani.

– L-ați cunoscut pe boier?
– Sigur, îl chema [Ioan] Missir.

– Cum se purta cu sătenii?
– Era un om bun, obișnuit. Ajuta și avea nădejde în oameni, că și ei aveau nevoie de el; când erau la strâmtoare, le dădea pâine, făină, cereale, bani și lemne de foc.

– Câtă moșie a avut și ce cuprindea?
– Peste 100 ha, mai mult teren arabil – nu prea grozav, că era pe o coastă de deal, dar a fost și pământ bun; mai avea pădure, pășuni, fânețe și un iaz, plus livadă și niște butuci de vie la curte.

– Ce cultiva?
– Mai ales cereale – grâu, porumb, orz și ovăz, că de astea era nevoie –, dar și lucernă și trifoi pentru vite.

– Ce fel de animale a crescut?
– Avea boi pentru arat (la recoltat, folosea mașina de treier), vaci de lapte, cai și păsări.

– Cum arăta curtea boierească pe atunci?
– Conacul [situat la 62 km sud-est de Botoșani] avea un singur nivel, cu șase camere, iar în fața lui era o grădină cu alei pietruite, iarbă, flori și copaci. În curte, se găseau beciul, fântâna, șura în care ținea trăsura și șareta, magazii pentru lemne și utilaje, grajduri, hambare și încă vreo câteva acareturi. Totul era împrejmuit cu un gard de scândură, în care se afla o poartă de lemn la intrare.

– Ce s-a întâmplat când au venit comuniștii?
– Au confiscat moșia [în 1949], iar oamenii au dat năvală, care-ncotro, au luat ce le-a venit la mână și au cărat acasă; au tăiat copacii, au devastat tot ce le-a ieșit în cale și au lăsat prăpăd în urma lor. Boierul murise înainte, la Botoșani, unde avea o casă și a fost îngropat.

– Ce mai există, astăzi, din fosta proprietate?
– Nu mai este nimic, s-a distrus tot și n-a mai rămas decât pământ arabil.

Florin Bălănescu