Cireşe amare
e-atât de noapte..
timpul în halat cu bisturiu
îmi separă
endocardul stâng de cel albăstriu,
cuvintele asistente s-au ghemuit în colţul gurii
şi privesc părul plin cu cireşe amare,
o gheară îmi taie tubul de oxigen
şi în loc îmi pune un ciob de oglindă.
privesc în el.
falduri de umbre
îmi râd până mă molipsesc.
închid ochii..
apare la hotar
lumina lină.
ca să o poţi vedea
trebuie să mă săruţi;
e singurul lucru pe care poţi să-l faci,
să mă săruţi…
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania