Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Nicolae Iorga, Arhiva personală
Agata ® 1994 – 2025 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Nicolae Iorga s-a născut la 5 iunie 1871, la Botoșani și a murit la 27 noiembrie 1940, asasinat de legionari în pădurea de lângă satul Strejnicu, comuna cu același nume (astăzi, în comuna Târgșoru Vechi), județul Prahova, fiind înmormântat la Cimitirul „Bellu” din București. A fost un eminent savant poliglot, istoric, filozof, enciclopedist, geopolitolog, lingvist, scriitor, poet, dramaturg, autor de literatură pentru copii, documentarist, biograf, memorialist, istoric și critic literar, traducător, publicist, profesor universitar și politician. A fost căsătorit de două ori și a avut patru fii și șapte fiice. A absolvit Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, L’École pratique des hautes études din Paris și Universitatea „Humboldt” din Berlin, obținând titlul de doctor în istorie la Universitatea din Leipzig. Este autorul a peste 1.000 de volume, a circa 12.750 de articole și a aproape 5.000 de recenzii. A fost membru al Partidului Naționalist-Democrat și al Frontului Renașterii Naționale (devenit Partidul Națiunii). A fost președintele Adunării Deputaților (1919-1920), președintele Consiliului de Miniștri (1931-1932), prim-ministru (1931-1932) și președintele Senatului (1939). A primit, între altele, medalia „Bene Merenti” a României (1914), Legiunea de Onoare a Franței (1919), titlul de Doctor Honoris Causa al mai multor universități din lume și titlul de Cetățean de Onoare al localității Vălenii de Munte (1934). A fost membru onorific al Societății Scriitorilor Români (din 1909) și membru titular al Academiei Române (din 1910). Casele memoriale din Botoșani și Vălenii de Munte, ca și mai multe cartiere, bulevarde, străzi, alei, piețe, parcuri, premii, instituții și manifestări culturale naționale și internaționale îi poartă numele. I-au fost dedicate studii și volume, au fost lansate emisiuni filatelice, bancnote, monede, medalii și insigne aniversare cu chipul lui și au fost executate tablouri, busturi, statui și plăci comemorative ale sale.

• Gheorghe Median s-a născut la 11 octombrie 1949, în satul Nucșoara de Jos, comuna Râncezi (astăzi, în comuna Posești), plasa Văleni, județul Prahova. Este căsătorit și are un fiu și o fiică. A absolvit Facultatea de Istorie a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, după care a lucrat ca muzeograf în cadrul Muzeului Județean de Istorie din Botoșani până la pensionare, în anul 2014. Este autorul volumelor Armenii în istoria și viața orașului Botoșani (2001), Ileana Turușancu – studiu monografic (2004), Nicolae Iorga și Botoșanii – legături epistolare (2006), Personalități botoșănene. Ileana Turușancu – corespondență (2010), Octav Onicescu – scrisori către Luigia (2012) și File de enciclopedie culturală botoșăneană (2024).
• Despre viața și activitatea lui Nicolae Iorga, mi-a vorbit într-un interviu realizat la 5 iulie 2025, la Botoșani.
• .
• – Domnule Gheorghe Median, cum ați defini personalitatea marelui savant?
• – Nicolae Iorga a fost un spirit enciclopedist, care a abordat o mulțime de domenii ale științei și culturii, tot ceea ce a realizat fiind de cea mai mare valoare. S-a consacrat, în primul rând, în sfera istoriei, dar a fost și editor de publicații – cele mai cunoscute fiind Sămănătorul [din 1903], Neamul românesc [din 1906] și Cuget clar [din 1936] –, în care a militat pentru ideea națională și a ajutat mulți tineri scriitori aflați la debut, a fost un promotor al culturii românești peste hotare, membru a peste 30 de academii și institute de cercetare din lume, a scris, anual, aproape 40 de cărți, peste 500 de articole și circa 200 de recenzii, a susținut un număr imposibil de consemnat de conferințe în țară și în străinătate, a fondat o mulțime de instituții – precum Universitatea Populară de Vară de la Vălenii de Munte [1908], Institutul de Studii Sud-Est Europene din București [1914], Universitatea Populară din Botoșani [1924], Institutul La Casa Romena din Veneția [1930], Școala Populară de Vară de la Balcic [anii ’30] și Institutul Român de Arheologie din orașul albanez Saranda [1937] –, scria direct în franceză, germană și italiană și vorbea fluent 18 limbi, printre care latina și greaca. A fost un intelectual de mare valoare, cum n-am mai avut altul în toată cultura română.
• – Care sunt cele mai importante repere ale biografiei sale?
• – S-a născut în familia avocatului Nicu Iorga și a Zulniei Iorga, fostă Arghiropol, care a mai avut un fiu, George. A studiat clasele primare la Școala Marchian [Folescu], unde și-a uimit învățătorul și colegii prin cunoștințele sale excepționale, după care a urmat gimnaziul la Liceul [August Treboniu] Laurian – ambele din Botoșani. Deși era cel mai bun elev al liceului, în clasa a VI-a a fost exmatriculat pe motiv că profesorul de muzică [Victor conte de] Fleury a pretins că Iorga nu l-a salutat pe culoarul școlii. Fiind extrem de orgolios, elevul a refuzat să-și ceară scuze și a fost obligat să-și continue studiile în altă unitate de învățământ, optând pentru Liceul [în prezent, Colegiul] Național din Iași, unde a fost înscris ca bursier, pentru că venise cu note foarte mari. L-a absolvit în 1888, când a intrat la Facultatea de Istorie a Universității [Alexandru Ioan Cuza] din Iași. Cunoștințele sale erau atât de vaste, încât corpul profesoral a constatat că nu are rost să-l țină student în toți cei trei ani și, în 1889, el și-a dat licența, pe care a luat-o cu mențiunea onorifică „magna cum laude”. După ce, pentru câteva luni, a fost profesor la Liceul Sfinții Petru și Pavel din Ploiești, la propunerea lui [Bogdan Petriceicu] Hasdeu a primit, datorită calităților sale intelectuale ieșite din comun, o bursă în străinătate. Din 1890, a studiat în Italia, apoi în Franța, Germania și Austria, iar, în 1893, și-a dat doctoratul în istorie la universitatea din Leipzig. Revenit în țară, în 1894, a ocupat, prin concurs, un post de profesor suplinitor în cadrul Catedrei de istorie medievală a Universității din Capitală, după care a predat, a scris, a publicat și a participat la congrese și simpozioane în toată lumea, unde a cercetat biblioteci și arhive și a susținut numeroase prelegeri. În timpul Primului Război Mondial, a fost unul dintre animatorii rezistenței românești, pentru toate realizările sale din acești ani căpătând renumele de „apostolul neamului”. În ultima perioadă a vieții sale, a intrat în conflict cu legionarii, pe care i-a atacat, de mai multe ori, în diverse publicații, mai ales în Neamul românesc; ca răspuns, șeful Mișcării Legionare, Corneliu Zelea Codreanu, i-a trimis o scrisoare în care l-a calificat drept „incorect” și „necinstit sufletește”. Iorga l-a dat în judecată, iar Codreanu a fost judecat și condamnat – inițial, la șase luni de închisoare și, ulterior, la zece ani de muncă silnică –, după care a fost închis și asasinat din ordinul Regelui Carol al II-lea. Legionarii au pus moartea șefului lor pe seama lui Iorga și au pregătit asasinarea acestuia, care a avut loc după ce l-au luat de la locuința sa din Sinaia, pe când scria ultima lui carte, Enciclopedia umană, l-au dus în Pădurea Strejnicu [de lângă Ploiești] și l-au lichidat. Toată comunitatea științifică internațională a deplâns dispariția sa, 47 de universități din întreaga lume arborând, în semn de doliu, drapelul în bernă. Nimic nu a putut compensa, însă, imensa pierdere resimțită de România prin moartea celui mai mare savant și, poate, a celui mai mare român pe care l-a avut.
• – Ce știți despre viața sa familială?
• – Iorga a avut două căsnicii. În 1890, s-a căsătorit, la Iași, cu Maria Tasu, fiica lui Vasile Tasu, un cunoscut jurist ieșean, cea cu care a avut patru copii și de care a divorțat în 1900; în 1901, s-a recăsătorit, la Brașov, cu Ecaterina [Catinca] Bogdan, sora lingvistului și filologului Ioan Bogdan și a istoricului literar [Gheorghe] Bogdan-Duică, cea cu care a avut șapte copii. Toți urmașii săi s-au realizat în diverse domenii, dar niciunul nu s-a putut ridica la nivelul extraordinar al tatălui lor.
• – Există urmași în viață?
• – Da; cel mai cunoscut este istoricul Andrei Pippidi, fiul Lilianei Iorga, fata savantului, și al istoricului Dionisie Pippidi. El vine des la Botoșani cu prilejul manifestărilor organizate în memoria bunicului său; a făcut donații pentru casa memorială care poartă numele marelui erudit și este unul dintre prietenii importanți ai orașului, perpetuând spiritul viu al lui Nicolae Iorga.
• Florin Bălănescu