ACADEMICIANUL ALEXANDRU ZUB – 75

ECOURI ALE SĂRBĂTORIRII SAVANTULUI
Autor, Gheorghe Burac

„Dacă vei avea aur în sufletul tău, în licăriri de
aur va străluci tot ce porneşte de la tine”
Nicolae Iorga

Reamintim cititorilor revistei noastre că, la 12 octombrie a.c., academicianul Alexandru Zub, savant şi filozof al istoriei, a împlinit frumoasa vârstă de 75 de ani, prilej al unor manifestări de mare anvergură, dedicate distinsului aniversat. Sărbătorirea evenimentului a debutat chiar de ziua sa, la Vârful Câmpului, unde mai este casa părintească, cu amintirile cele mai durabile din vremea copilăriei şi adolescenţei. Aici, înconjurat cu mare dragoste de familiile fraţilor şi surorilor, a trăit emoţionante clipe de întoarcere în timp, „cu gânduri de recunoştinţă pentru jertfa părinţilor, cărora le datorează înălţarea la lumina cărţii, conştient că valorile pe care le împărtăşeşte îşi au aici rădăcinile lor viguroase”(Gr. Ilisei).

În zilele următoare, academicianul aniversat era invitat de onoare la manifestările din Capitala Moldovei – la Academie, Universitate, Institutul „A. D. Xenopol”, Galeriile de Artă DANA -, mai apoi, în Sala Ateneu din Bacău, destinatarul omagiilor înaltelor instituţii culturale şi ale numeroaselor personalităţi, discipoli, admiratori şi prieteni. Seria acestora a fost deschisă de Simpozionul omagial „Academicianul Alexandru Zub – 75”, organizat de Filiala Iaşi a Academiei Române, potrivit http:// www evenimentul.ro, din 21 octombrie a.c.: „Membrii filialei ieşene a Academiei Române şi-au dat întâlnire ieri, pentru a participa la Simpozionul omagial „Academicianul Alexandru Zub – 75”, prilej cu care academicianul Viorel Barbu, preşedintele Filialei Iaşi a Academiei Române, a spus: „Sărbătorim un spirit exigent, riguros, neînclinat spre compromis… Alexandru Zub face parte din cercul restrâns de învăţaţi care lasă urme în viaţa societăţii”.

Invitaţii, printre care s-au numărat primarul Gheorghe Nichita, rectorul Universităţii „Al. I. Cuza” Vasile Işan, profesorii universitari Vasile Spinei, Al. Florin Platon şi Gheorghe Cliveti au vorbit despre „personalitatea enciclopedică” şi „opera magistrală” a academicianului.

„Alexandru Zub se ridică la ştacheta cea mai înaltă pe care a avut-o Iaşul vreodată. Vreau să corectez astăzi ceea ce n-am făcut până acum şi anume faptul că Alexandru Zub nu este încă cetăţean de onoare al Iaşului. Promit că voi face această propunere în prima şedinţă a Consiliului Local”, a spus primarul, însoţindu-şi cuvintele de un coş de trandafiri galbeni şi albi, precum şi de volumul „Descoperă Palatul Culturii” şi un tablou cu „Teiul lui Eminescu.”

Drept răspuns la alocuţiunile elogioase ale invitaţilor, Alexandru Zub a invocat… măsura. „Măsura care îţi permite să iei distanţă faţă de lucruri, faţă de îngroşările la care am asistat în această dimineaţă. Am fost reticent şi la măsura care trebuia să ne pună, astăzi, faţă în faţă”, a mărturisit istoricul. Acesta nu a pierdut nici ocazia de a aduce, la rândul său, un elogiu muncii: „Munca trebuie asociată cu disciplina, cu dorinţa de a face lucrurile până la capăt, de a-i respecta pe ceilalţi şi lucrurile făcute.”

Aniversarea a fost şi prilej pentru lansarea unui volum omagial Alexandru Zub: „Historia sub specie aeternitatis. In honorem magistri Alexandru Zub”, care include o bibliografie a operelor academicianului (peste 1481 de titluri) şi 33 de studii semnate de istorici din ţară şi străinătate. Volumul a apărut sub egida Academiei Române (respectiv a Institutului de Istorie „A. D. Xenopol” şi a Institutului de Arheologie Iaşi), a fost îngrijit de profesorii universitari Victor Spinei şi Gheorghe Cliveti şi editat de Editura Academiei şi Editura „Istros” a Muzeului Brăilei.

După un cuvânt „Ad lectorem”, semnat de academicianul Victor Spinei, urmează 50 de pagini cuprinzând Bibliografia lucrărilor lui Alexandru Zub, clasificată de Lucian Nastasă şi Adrian-Bogdan Ceobanu, în: Volume proprii (39), Ediţii îngrijite (15), Volume coordonate(22) şi Studii, eseuri, articole (1415) şi, partea cea mai impresionantă a volumului, EFIGIA CĂRTURARULUI OMAGIAT, „gravată” de Gheorghe Cliveti ( „La magnifience intellectualle”) şi Mihai Dorin ( „Sub specie ludi. Istoria culturii ca soluţie libertară), într-un profil de „biografie intelectuală fundamentată pe idealul / ideea de a fi realmente ceva ( în opoziţie cu cel / cea de a reprezenta ceva” (Mihai Dorin).

Alte 31 de nume ilustre ale istoriografiei şi culturii semnează, până la sfârşitul volumului, tot atâtea studii şi articole, grupate pe temele: „Orizontul ideilor şi exegeză istoriografică”, „Fenomene şi paralelisme culturale” şi „Structuri social-politice”.

Totalizând 472 de pagini, această carte, valoroasă prin bogăţia conţinutului, acurateţea textelor şi prin ţinuta grafică de un rafinat bun-gust, reprezintă o frumoasă ofrandă oferită magistrului sărbătorit.

La două zile de la manifestarea patronată de Filiala Academiei, vineri 23 octombrie a.c., într-o festivitate la fel de solemnă, a fost celebrată personalitatea academicianului aniversat la Universitatea „Al. I. Cuza”, prilej cu care i-a fost acordat şi titlul de PROFESOR DE ONOARE. Discursul LAUDATIO, în onoarea domnului prof. univ. dr. Alexandru Zub, membru al Academiei Române (memoriu elaborat de o comisie alcătuită din prof. univ. dr. Vasile Işan, preşedinte, şi prof. univ. dr. Gheorghe Iacob, Alexandru Florin Platon, Victor Spinei şi Gheorghe Cliveti, membri), a fost rostit de prof. univ. dr. Alexandru Florin Platon, decanul Facultăţii de Istorie. În esenţa lui, cuvântul omagial a punctat constantele unei vieţi descifrate în oglinda anilor domnului academician, „cu sensurile mai generale, intelectuale şi morale ce pot fi desprinse din acestea, în măsură să constituie – şi să propună subliminal – un mod de a trăi, sortit, poate, să iasă din biografia în care se înscrie acum, pentru a dobândi prestigiul durabil al modelului, … unul al abnegaţiei, în sensul cel mai profund al acestui cuvânt” ( www.uaic.ro din 23 oct. 2009).

Vineri, 30 oct. a.c., de la ora 18, Galeriile de Artă DANA a inaugurat ciclul „Contemporanii noştri”, academicianul Alexandru Zub fiind prima personalitate sărbătorită, în acest cadru. Invitaţii speciali la acest eveniment au fost istoricii Mihai Dorin şi Florin Cântec. După un concert susţinut de Cvartetul „Giocosso”, al Universităţii de Arte „George Enescu”, a fost proiectat portretul de televiziune „O viaţă de om, un destin , Alexandru Zub”, realizat de TVR Iaşi. Moderatorul întâlnirii a fost scriitorul Grigore Ilisei ( vezi cuzanet, Iaşi).

La mijlocul lunii noiembrie, timp de trei zile, municipiul Bacău a fost gazda unor ample manifestări organizate de Centrul de Cultură „George Apostu”, care au încheiat Simpozionul Naţional de Estetică, o adevărată „aventură spirituală”, cum a denumit-o Geo Popa, directorul Centrului. Decernarea Diplomelor de Excelenţă şi a premiilor Centrului de Cultură a avut loc în Sala Ateneu, în prezenţa invitaţilor de onoare: acad. Eugen Simion, fost preşedinte al Academiei, Liviu Danceanu şi a unui numeros public. Spectatorii prezenţi în sală au „gustat” cu răbdare cuvântările interesante rostite de cei trei laureaţi. Academicianul Alexandru Zub a reamintit cum primul său angajament în „câmpul muncii după anii de închisoare politică s-a petrecut în Bacău, datorită prof. Viorel Căpitanu şi muzeografului, ce a devenit o legendă, Iulian Antonescu” ( http: www.deşteptarea 11/16/2009). În numele legăturii invocate, consolidate ulterior, printr-o serie întreagă de colaboratori culturale, benefice, cu deosebire, pentru Bacău, şi în semn de înaltă preţuire a invitatului aniversat, Geo Popa, făcându-se exponentul numeroşilor intelectuali băcăuani, de toate profesiile, i-a adresat un emoţionant cuvânt de felicitare şi tradiţionala urare: LA MULŢI ANI!

Copleşitoare elogii i-a adus distinsului sărbătorit şi academicianul Eugen Simion, care, şi cu mai bine de doi ani în urmă, cu un prilej special, declara că „îi place acest istoric cu chip elegiac, trecut prin multe (inclusiv prin închisorile comuniste), serios şi cultivat, respectuos faţă de valorile spiritualităţii naţionale… L-am ascultat cu câtva timp în urmă vorbind despre ego – istorie şi, apoi, despre viziunea filozofică şi istorică a lui Mircea Eliade. Era convingător, era elocvent, observaţiile lui arătau fineţea spiritului şi încă ceva, ceva esenţial pentru mine: voinţa istoricului de a ajunge la adevăr şi de a fi om pentru care adevărul există” („Ziua”, 21-22 aprilie 2007).

Am prezentat câteva solemnităţi – sigur, nu toate – consacrate sărbătoririi domnului academician, aniversat cu prilejul împlinirii unei frumoase vârste, dar nu am pomenit şi de numeroasele mesaje de omagiere şi felicitare care i-au fost adresate prin intermediul presei. Asupra celor mai semnificative ne vom opri în continuare. Spre cinstea noastră, primul semnal cu privire la acest eveniment l-am dat încă în nr. 4 al revistei „Luceafărul”, sub titlul „Academicianul Alexandru Zub. Icoanele din sufletul său”, iar în nr. 10, care a apărut în ajunul sărbătoririi din 12 octombrie, colegiul de redacţie i-a adresat o pioasă scrisoare de felicitare. „Observator cultural.ro”, în numărul 496, din 15 octombrie 2009, la rubrica „In actualitate” publică articolul „La aniversare: Alexandru Zub”, semnat de Mircea Anghelescu, – „un gând al istoricilor literaturii, între care are numeroşi admiratori şi prieteni…”

Un mesaj la fel de emoţionant i-a adresat, apoi, scriitorul Grigore Ilisei, în revista „Dacia Literară” nr. 5 / 2009, sub titlul „Alexandru Zub – 75. Un model de împlinitor al rosturilor”, însoţindu-l pe sărbătorit într-o călătorie în propria-i biografie, cu popasuri în locuri care i-au marcat existenţa: pornind de la Vârful Câmpului, „la izvoarele sale, locul copilăriei şi adolescenţei şi de aici, la Şendriceni, în matricea formaţiei şcolăreşti secundare, la biblioteci şi arhive, în atelierul său de lucru de la „A. D. Xenopol” şi în apartamentul din strada Lăpuşneanu (un spaţiu saturat de bucoavne), unde istoricul se simte în largul său, mediul ideal, climatul propice unui savant care respiră prin pulmonii cărţii… Trăind eminescian, într-o altă lume, una a sferelor, a vârstelor omenirii şi universului, rupt parcă de cotingent, eremitul istoriei, savantul, luptătorul pentru libertate, reprezintă un model de trăire şi de împlinire a rosturilor, unul de care trebuie să fim mândri şi fericiţi că-i suntem contemporani… La mulţi ani, domnule Academician!”

La rândul său, istoricul Cătălin Turliuc semnează, în aceeaşi revistă, alte pagini omagiale adresate magistrului, „La ceas aniversar”, subliniind preţuirea şi stima de care se bucură în întreaga breaslă serioasă a istoricilor şi recunoaşterea internaţională a activităţii sale ştiinţifice, „meritul de a fi marcat prin prezenţa şi activitatea sa câteva generaţii de istorici şi intelectuali care îi datorează implicit o parte a devenirii lor profesionale şi spirituale.” În încheiere, urarea de „LA MULŢI ANI frumoşi, cu bogate împliniri şi cu puterea de a veghea mereu ca omenia să mai rodească încă în spaţiul academic”.

În următoarele două pagini ale aceleiaşi reviste, Stelian Dumistrăcel îl redescoperă pe academicianul aniversat, „Un vechi coleg de la Şendriceni”, evocând momente ale afirmării sale ca elev eminent, dar şi altele…din viaţa savantului, la care a fost martor, În încheiere, semnatarul mesajului, în numele colegilor şi prietenilor de la Şendriceni, de la Iaşi şi din toată ţara, îi doreşte distinsului sărbătorit „întru mulţi ani, sănătate, aceeaşi neostoită curiozitate ştiinţifică şi aceeaşi fenomenală putere de muncă, spre încununarea înzestrării şi a excepţionalului său destin”.

Un alt plan al personalităţii domnului academician abordează istoricul Florin Cântec, „Interior screen”, ecranul interior al Omului Zub, evocând „ splendida sa lecţie de solidaritate intelectuală şi probitate academică, strecurată subtil şi academic, rezultată din limpezimea interioară, onestă, a exemplului propriu”, ca pretext al unei înviorătoare ieşiri din atmosfera închistată şi apăsătoare a vremii din anii predecembrişti (1989). Este şi un pretext pentru a-şi exprima recunoştinţa faţă de Omul care, de la înălţimea personalităţii sale, l-a ajutat cândva să-şi schimbe viaţa şi un prilej pentru a-i ura, acum, un cordial LA MULŢI ANI!

Iar profesorul universitar Gheorghe Cliveti remarcă „Triumful intelectualului”, subliniind că „s-a şi ajuns la a fi invocată aproape ritualic strânsa presupunere între destinul uman şi împlinirile intelectuale ale celui mai acoperit de lauri academician istoric român din timpurile noastre. Cu certitudine, viaţa şi opera lui Alexandru Zub ar putea da conţinut unei ample „bibliografii”, comparabilă cu cele pe care el însuşi le-a realizat în privinţa marilor săi înaintaşi: M. Kogălniceanu, A. D. Xenopol, V. Pîrvan”.

Seria omagiilor adresate savantului aniversat în presa la care am avut până acum acces, o încheie istoricul Dumitru Ivănescu cu „Lecţia lui Alexandru Zub”, simplă şi pe înţelesul tuturor: ,,…Pentru a construi durabil ai nevoie, mai întâi, de instrumente de lucru, apoi trebuie să urmăreşti cu inteligenţă şi metodă un proiect, să foloseşti o imensă putere de muncă şi, peste toate, să dai dovadă de caracter. E ceea ce a făcut din totdeauna cel sărbătorit acum”.

Este o onoare pentru noi, domnule Academician, şi o deosebită satisfacţie că am putut aduna laolaltă atâtea elogii şi omagii şi vă rugăm să ne îngăduiţi ca, la rândul nostru, să vă adresăm, cu acelaşi prilej, al sărbătoririi zilei dumneavoastră de naştere, încă o dată, gândurile noastre cele mai curate, din totdeauna, şi urarea de sănătate şi aceeaşi energie luminată, spre strălucirea şi mai puternică a culturii române şi a personalităţii dumneavoastră. LA MULŢI ANI!