Bădiei Mihai Eminescu[1]

de Radu Mihai Crișan

Tu ești altarul nostru dac
Și veșnicia verde
Ne ești catapeteasmă și ne dori
Pe-o rană veșnic verde

Învie-ne ! Iartă-ne ! Judecă-ne !
Iisus te-a-ntrupat pentru-aceasta
Un neam care piere
‘Ți deschide fereastra

Smerite Eminescu
Pe care te-am făcut să plângi
Cu lacrimi moi, de sânge
Te rog, îndură-te de noi
Căci neamul tău
Se frânge

Bădie Mihai
Auzi-ne, hai
Și-om ști de-acum
Să-ți așternem drum
Să-ți slujim de iesle
Să suim pe creste

Și vor pieri câți ne te-or înțelege
Și vor via atâți câți ți-or urma
Căci tu ni-ești pildă și ni-ești lege
Pentru-nviere
Pururea

_______________
[1] CRIȘAN, RADU MIHAI. Eminescu interzis : gândirea politică; București : Criterion Publishing, 2008