Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Insula Ada Kaleh, Arhiva personală
Agata ® 1994 – 2025 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

A existat, cândva, un tărâm de dincolo de timp și de lume, unde clipele și anii se scurgeau la fel, după legi și credințe proprii, în armonie cu rânduielile cerești. Peticul acela de pământ înconjurat de ape era, de veacuri, sălașul paradisiac al câtorva suflete pentru care aurora dimineții și liniștea serii prețuiau mai mult decât toate comorile lumii. Acolo, se deschideau porțile Orientului și, tot acolo, vămile frământărilor se închideau. Să fii o fărâmă din acel univers însemna să-ți vorbească Dumnezeu în fiecare zi și să atingi cu inima fruntariile închipuite ale nemuririi.
Ada Kaleh. Oaza aceea din aducerile-aminte ale dezmoșteniților ei și din închipuirea mea a întrupat toate culorile curcubeului și toate miresmele din grădinile raiului. Am fost acolo de sute de ori fără să fi ajuns nicicând și, de fiecare dată, simțământul palpabil al întâlnirii cu miracolul m-a copleșit. Am văzut cum înfloreau magnoliile, am auzit foșnetul chiparoșilor și am simțit timpul încremenind. Pe limba aceea de pământ, am avut revelația vieții fără de sfârșit și sentimentul eternei reîntoarceri la începuturile lumii.
Într-o toamnă ca oricare alta, vraja dintre țărmurile insulei s-a destrămat, apele înghițind, centimetru cu centimetru, istorie, viață și destin. Dacă, vreodată, sufletele din mormintele înecate vor reînvia, dimpreună cu ele vor renaște câmpurile de lavandă, livezile de migdali și aripile îngerilor care au mângâiat, secole de-a rândul, tihna, splendoarea și bucuria vieții din Ada Kaleh. Măcar în amintirea lor, scufundată, pentru totdeauna, în adâncuri.
- Ada Kaleh (în limba turcă, insula-cetate) a fost locuită din antichitate, fiind menționată, pentru prima oară, în jurul anului 400 î.H. de istoricul grec Herodot. Cea dintâi consemnare într-un document oficial apare la 22 februarie 1430, într-un raport al cavalerilor teutoni către regele Sigismund al Ungariei.
- Insula se afla în mijlocul fluviului Dunărea, între România și Iugoslavia (astăzi, Serbia), la 3,5 km în aval de Orșova și 18 km în amonte de Turnu Severin (în prezent, Drobeta-Turnu Severin), cu coordonatele geografice 44,43° N și 22,45° E. Avea 1,75 km lungime, 0,51 km lățime, 67 m înălțime față de nivelul mării și 4 m în raport cu cel al Dunării, suprafața de 0,89 km² și circa 700 de locuitori, majoritatea turci musulmani.
- Ada Kaleh a aparținut, pe rând și alternativ, Imperiului Roman, Regatului Ungariei, Principatului Țării Românești (1330-1390), Imperiului Otoman, Despotatului Serbiei (1402-1417), Imperiului Austriac și Imperiului Austro-Ungar, iar, apoi, definitiv, României (1918-1970). În anul 1923, a intrat în componența județului Mehedinți și, în anul 1932, a fost declarată stațiune climaterică. A avut statut de comună, după care a devenit sat, arondat, în ordine, localităților Orșova, Vârciorova și Turnu Severin. Insula a avut un regim special, cu un grad ridicat de autonomie cvasi-locală, fiind condusă de o administrație comunitară religioasă musulmană până în luna octombrie 1970, când a fost scufundată în Dunăre la circa 30 m adâncime. Pe locul ei, a fost amenajat lacul de acumulare al Sistemului Hidroenergetic și de Navigație Porțile de Fier I, operat, în comun, de România și Iugoslavia (actualmente, Serbia).
- De-a lungul timpului, aici au existat:
- – cetatea cu fortificații, Moscheea Sultan Mahmud (al II-lea) cu minaret, Biserica Ortodoxă Sfânta Parascheva cu două capele, două cimitire, primărie, gimnaziu cu internat (ulterior, școală elementară), grădiniță de copii, creșă, cămin cultural cu sală de teatru, trupă de actori amatori și ansamblu folcloric, cinematograf, unde rulau filme de trei ori pe săptămână, stație de radioficare cu programe proprii, bibliotecă, librărie, oficiu poștal cu factor local, telefon, telegraf, bancă populară, spital, dispensar și staționar cu medic permanent, cazarmă, pichet de grăniceri, post de poliție (ulterior, de jandarmerie și de miliție), hotel, baie turcească, debarcader cu bărci, plajă, teren de sport, două echipe de fotbal (dintre care Beche Veche a activat în campionatul raional), uzină electrică pe bază de motorină, iluminat public, trei străzi principale și ulițe adiacente, case, podețe, fântâni și haltă C.F.R. pe malul românesc al Dunării;
- – fabrici de confecții (Vasile Roaită), tutun, țigări, rahat, alviță și bomboane, piață alimentară, bazar oriental, magazin mixt, aprozar, brutărie, lăptărie, măcelărie, pescărie, frizerie, croitorie, cizmărie, tăbăcărie, pielărie, țesătorie, boiangerie, cărămidărie, tâmplărie, fierărie, bijuterie, parfumerie, săpunărie, tutungerii, cafenele, ceainării, băcănii, două restaurante, patru cârciumi, birturi, terase, chioșcuri și tarabe;
- – prăvălii cu suvenire, cărți poștale și ilustrate locale, bijuterii, inele, mărgele, brățări, mătăsuri, țesături, broderii, jucării, tutun, țigări, narghilele, ciubuce, felegene, parfumuri, săpunuri, apă de trandafiri și uleiuri volatile și aromatice;
- – tonete cu înghețate, ciocolate, plăcinte, budinci, prăjituri, baclavale, cataifuri, sarailii, fursecuri, pișcoturi, turtă dulce, gogoși, bomboane, biscuiți, covrigi, acadele, jeleuri, sugiuc, șerbet, peltea, halva, alviță, rahat, susan, nuga, orez cu lapte, sortimente de zahăr, semințe, fructe, esențe de plante, oțet de fructe, dulcețuri, compoturi, gemuri, marmelade, rom, lichioruri, citronadă, bragă, sucuri și siropuri naturale;
- – parc cu alei pietruite, bănci de lemn, trandafiri, crini, garoafe, violete, zorele, lalele, mușcate, crizanteme, nuferi, lavande, magnolii, lilieci, iasomii, gura-leului, tei, castani, zade, salcâmi, plopi, sălcii, răchite, leandri, platani, palmieri, eucalipți, mirți și chiparoși;
- – grădini cu viță-de-vie, portocali, mandarini, măslini, chiparoși, rodieri, smochini, migdali, lămâi, curmali, fistici, coriandri, cuișori, roșcovi, busuioc, scorțișori, dafini, muri, zmeuri, fragi, căpșuni, agriși, măceși, corni, mușețel, mentă, anason, tutun, aluni, nuci, gutui, corcoduși, pruni, zarzări, caiși, piersici, vișini, cireși, meri, peri și duzi.
- Aici, au venit, între alții, Regele Ferdinand I, Regina Maria, Regele Carol al II-lea, Regele Mihai I, Nicolae Bălcescu, Ion C. Brătianu, Ștefan Golescu, Alexandru Golescu, Dimitrie Bolintineanu, Constantin Alexandru Rosetti, Cezar Bolliac, Costache Aristia, Alexandru Averescu, Constantin Argetoianu, Nicolae Iorga, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Lajos Kossuth, Süleyman Demirel și Hans Christian Andersen.
- Au fost publicate numeroase volume despre insulă, între care:
- – Ada-Kaleh története/Istoria insulei Ada-Kaleh, de Mihalik Sándor (1903);
- – Nopți la Ada-Kaleh, de Romulus Dianu (1932);
- – Monografia insulei Ada-Kaleh, de Ahmet Ali (1934);
- – Ada Kaleh, de M. Ar. Dan (1936);
- – Insula Ada-Kaleh. Schiță monografică, de Radu Călinescu (1940);
- – Tezaur din Ada-Kaleh, de Varvara Măneanu (2005);
- – Viața și opera insulei Ada-Kaleh, de Ileana Roman (2005);
- – Legendele insulei Ada-Kaleh, de Iunian Teodor Ciobanu (2007);
- – Ada Kaleh, de Ilie Sălceanu (2008);
- – Ada-Kaleh sau Orientul scufundat, de Marian Țuțui (2010);
- – Adakale-li. Patria din buzunarul de la piept, de Carmen Mihalache și Magda Andreescu (2012);
- – Ada-Kaleh. Insula amintirilor, de Carmen Bulzan (2013);
- – Istoriile subacvatice ale insulei Ada Kaleh – colaje (2019);
- – Umbrele din Ada Kaleh, de George Arion (2019);
- – Ada Kaleh între istoria scrisă și istoria orală, între mitologie și legendă, de Lucian Mureșan (2024).
- Au fost tipărite mai multe poezii dedicate insulei, ca Ada-Kaleh, de Leontin Iliescu (1902).
- Aici, au fost turnate, între altele, secvențe din filmele artistice:
- – Az aranyember/Omul de aur (1919);
- – Jalma la Double/Abdul Hamid, sultanul roșu (1928);
- – Balul de sîmbătă seara (1967);
- – Vico auf der Donau (1968).
- De asemenea, au fost filmate cadre din pelicule documentare, între care:
- – Imagini unice cu insula Ada Kaleh (1961);
- – Acolo unde Dunărea se întîlnește cu Carpații (1965);
- – Șopîrle (1965);
- – Imagini spectaculoase cu insula Ada Kaleh (1966);
- – Salutări din Ada-Kaleh (1968);
- – Ultima primăvară pe Ada Kaleh (1968);
- – Ultimele clipe ale insulei Ada Kaleh (1968);
- – Adakale sözlerim çoktur/Povestiri din Ada-Kaleh (2008).
- Melodia Ada-Kaleh (muzică – Elly Roman, text – Ștefan Tita) a fost lansată de Gigi Marga (1960) și preluată de Doina Badea (1971).
- Au fost editate întreguri poștale și emisiuni filatelice:
- – cărți poștale cu imagini din insulă (1890-1970);
- – Porțile de Fier, plic ilustrat pe care figurează o catacombă a cetății de pe insulă (1965);
- – Moscheea „Carol I” din Constanța – 100 de ani, coliță pe care apare și covorul adus de la geamia din insulă (2013).
- Mai multe obiective poartă numele Ada Kaleh:
- – un indicator de pe o limbă stearpă de pământ aflată pe locul fostei insule;
- – complexul arhitectonic de pe insula Șimian, județul Mehedinți, care include cetatea bastionară și cimitirul turcesc, strămutate din Ada Kaleh;
- – o secție a Muzeului Hidrocentralei Porțile de Fier I din localitatea Gura Văii, componentă a orașului Drobeta-Turnu Severin;
- – un viaduct de lângă Drobeta-Turnu Severin, situat pe Drumul European 70;
- – câte o stradă din București, Drobeta-Turnu Severin și Craiova;
- – o agenție de croaziere din Orșova;
- – un bistro, bar și cafenea din Drobeta-Turnu Severin;
- – un hotel-apartament din Orșova;
- – o pensiune din satul Vrancea, comuna Burila Mare, județul Mehedinți;
- – o brutărie, patiserie și cofetărie din Constanța;
- – diverse expoziții documentare tematice;
- – o pagină și cinci grupuri de Facebook.
-
- Florin Bălănescu
-
Similare