Volumul “23 August-Adevărata istorie. Sinucidere națională sau ultima șansă de salvare?-Mituri istorice controverse reanalizate“  de Dan-Silviu Boerescu, apărut la Editura Neverland , 2022, ridică mai multe întrebări, privind rolul  Mareșalul Antonescu în cel de-al Doilea Război Mondial, dar și implicarea tânărului Rege Mihai, inclusiv clasa politică de atunci în meandrele acestui conflict militar.

În paginile volumului puteți afla informații cruciale despre evenimente precum:
„Pregătirea” actului istoric de la 23 august 1944
Schimbarea Guvernului Ion Antonescu
Începuturile preluării puterii politice de către comuniști în România
Acestea sunt doar câteva dintre subiectele de interes despre momentul „23 august 1944” pe care le puteți citi parcurgând cele 192 de pagini ale cărții.

Volumul este structurat în 17 capitole, care începe cu” Carol al II-lea și finalul dezastros al epopeii interbelice a României“ continuând cu “Ciudatul episoade al semnării armistițiului la Moscova, abia pe 12 septembrie 1944, și cei 200.000 de soldați români luați prizonieri de sovietici (Eu le spun ruși. Nota autorului acestui articol )  după 23 august și trimiși în Siberia.“și încheindu-se cu “În loc de epilog: povestea neromanțată a locotenentului George Boerescu, erou fără voie, supraviețuitor de la Cotul Donului trimis pe frontal din Transilvania după 23 august“, la care se adaugă un bogată “Bibliografie controversată. “

  În primul capitol, autorul, expune problema întoarcerii Regelui Carol al II-lea de la Paris, primit cu mare căldură de populația țării.
“Dictatul de la Moscova”  a avut loc cu consimțământul lui Hitler care se înțelesese cu Stalin să ia aceste teritorii de la România. Fiind vorba de Basarabia, Bucovina, Ținutul Herței în favoarea URSS, adică Rusiei. Apoi a urmat cedarea Cadrilaterului către Bulgaria.

Dan Silviu Boerescu încearcă în capitolul doi să dezlege enigma faptului când armata română a eliberat Basarabia și-a continuat marșul dincolo de Nistru. Existența divergențelor dintre liderii politici și Mareșalul Antonescu  poate fi înțeleasă în prezent ca una dintre explicațiile hotărârilor din august 1944, însă, nu unica.

În urma aruncării în aer a comandamentului trupelor române de la Odessa, de către partizanii ruși, au murit în seara de 22 octombrie 194, 16 ofițeri români, generalul Ion Glogojanu, 46 soldați și subofițeri, mai mulți civili și 4 ofițeri germani de marină. Se presepune că au fost partizani evrei. În următoarea zi armata română, a început represaliile. Militarii români au ucis 19.000 evrei, femei, bătrâni și copii, împușcați spânzurați, și arși de vii. Alți 45.000 de evrei au fost trimiși din Odessa în lagărul de concentrare Bogdanovka, unde au fost asasinați după două luni. În cele două asalturi asupra Odessei, armata a 4-a a suferit pierderi foarte mari, 58.855 de militari din care 11.046 morți, 42331 răniți și 5478 dispăruți.

Trădarea de la “Poarta Iașiului “ ridică câteva întrebări. După dezastru de la Stalingrad și contraofensiva rusească de amploare, în acest context, se pare, că Antonescu a luat deja în considerare o posibilă desprindere de Puterile Axei, însă, fără obținerea unei serii de garanții ferme din partea Aliaților. Cu multă acuitate se descrie arestarea mareșalului Antonescu de către Regele Mihai în prezența mai multor soldați și al generalului Sănătescu. O problemă, ignorată de istorici se referă la deschiderea frontului de la Iași la 20 august 1944, unde au fost implicați Emil Bodnăraș și Dumitru Dămăceanu.

Criticii actului de la 23 August  susțin ca Mareșalul trebuia lăsat să încheie și să semneze armistițiu, deoarece Antonescu negociase și putea să opună rușilor, un alt mod de acțiune, decât capitularea  necondiționată, care a lăsat România la mâna invadatorilor ruși.

În următorul capitol autorul insistă asupra relațiilor ce le-a avut tânărul Rege Mihai cu anumite femei tinere, în perioada când  avea 18 ani și se preocupa de motoare și alte mecanisme tehnice. Era timpul când Malaxa își extindea uzinele fabricând locomotive cu numărul 100.

Cu ocazia nunții viitoarei Regine Elisabeta a II-a a Marii Britanii cu Prințul Philip, din 20 noiembrie, Regele Mihai o cunoaște și se îndrăgostește de Prințesa Ana de Bourbon-Parma, cu doi ani mai tânără ca el. După abdicarea din 30 decembrie 1947 impusă de comuniști și tancurile imperialiștilor ruși, unde a avut un rol Bodnărași, Regele nostru se căsătorește, la 10 iunie 1948, în capitala Greciei, locuind la Versoix în Elveția.

Autorul insistă, într-un capitol extins, de rolul agentului comunist Emil Bodnărași în organizarea loviturii de stat. Fiind un agent al Rusiei care a frecventat Școala superioară a serviciilor speciale sovietice-ruse.

Lovitura de stat din 23 august 1944 de la București a fost inclusă de actori politici și militari importanți ai timpului în categoria „evenimentelor hotărâtoare” ale conflagrației mondiale din anii 1939-1945. Pentru societatea românească, lovitura de stat din 23 august 1944 a fost antecamera unui lung șir de suferințe și nedreptăți politice, economice, militare, teritoriale, demografice.

Un foarte interesant subect este cel al misterului baronului Manfred von Killinger, ambasadorul Reich-ului la București, și relația cu amanta sa, actrița  Dina Cocea, care mai târziu a devenit amanta lui Gheorghe Gheorghiu Dej.

Pe 17 pagini, autorul analizează ciudatul episod al semnării armistițului la Moscova ce s-a semnat abia pe 12 septembrie 1944, în urma căruia 200.000 de soldați români luați prozioneri de ruși după 23 august și trimiși în lagărele Siberiei. În acest capitol este publicată “Convențiea de Armistițiu între Guvernul Român, pe de o parte, și Guvernele Uniunii Sovietice, Regatul Unit și Statele Unite ale Americii, pe de altă parte. “

Un interesant studiu este cel care aduce noi dezvăluiri  în privința Diviziilor sovietice formate din prizonieri de război români, în care au activat unchii lui Sergiu Nicolaescu, și Liviu Dragnea, precum și comunistul Walter Roman, tatăl lui Petre Roman. Aceștia au luptat în Divizia Tudor Vladimirescu alături de Armata Roșie. Divizie a luptat împotriva armatei ungare începând cu 7 septembrie pentru eliberarea Ardealului de Nord.

Timpul petrecut de Mareșalul Antonescu la Moscova și București, din momentul arestării până în cel al executării este explicat cu dovezi arhivistice și mărturii, inclusiv cu Procesul Verbal al arestatului Antonescu Ion. și cele două Declarații ale acestuia.
Intenția Armatei Roșii de a fura aurul Băncii Naționale al României a fost un eșec. Acesta fusese ascuns în munții Tismanei.
Înainte de 23 august Hitler a dorit să ia osemintele lui Vlad Țepeș de la Snagov, aflate, cum scrie istoricul Dinu V. Rosetti,  așezat pe axa intrării, în fața ușii Mănăstirii Snagov.

În loc de epilog autorul relatează, ne romanțat, povestea locotenentului George Boerescu, erou fără voie, supraviețuitor de la Cotul Donului trimis pe frontal din Transilvania după 23 august.
În acest context redau textul autorului despre bunicul lui, care esprimă, cu duioșie și durere, sfârșitul acestuia: “ Dar nici bunicul meu, eroul absolut al copilăriei mele, care s-a prăpădit în 1988 ( la doi ani după ce “rușii “ îi reactivează cancerul după explozia de la Cernobîl ), nu a mai apucat să-și recapete drepturile după 1990. Și nici nu a găsit vreo explicație credibilă despre ceea ce s-a întâmplat cu adevărat la 23 august… “

Această interesantă carte, care se încheie cu o bogată “Bibliografie controversată “, încearcă să răspundă la mai multe întrebări, cum spune autorul, deloc retorice. Și reușește.
Citind această interesantă carte am exclamat precum Emil Cioran: “Iubesc istoria României cu o ură grea”.

Al.Florin Țene