Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

ADRIAN  ENACHE : ”Să rămânem oameni, măcar atâta timp cât știința nu a descoperit că putem fi altceva!”

 

ADRIAN  ENACHE : ”Să rămânem oameni, măcar atâta timp cât știința nu a descoperit că putem fi altceva!”
__

Ioan Vasiu:  – Au mai rămas puține zile până la marele show programat să se desfășoare în data de 4 noiembrie la Sala Palatului. Cu ce ocazie organizați acest spectacol?

Adrian Enache: – Nu este o ocazie deosebită, este o sărbătoare a sufletului și a cântecului. Am emisiune la televiziune, am reclamele cu Catena, am jucat într-un film foarte premiat al lui Radu Jude, Babardeală cu bucluc, care a luat premii la Berlin, la Veneția, peste tot, deci fac atâtea lucruri și îmi lipsea acest concert de la Sala Palatului. Toată lumea mi-a spus: ”Cânți în America, în Las Vegas, cânți în Canada, mergi în Europa, ești peste tot!”. Cu naționala de fotbal a artiștilor jucăm fotbal și apoi facem spectacole pentru copiii defavorizați, pentru bătrâni, donăm sume importante, adică fac foarte multe lucruri pentru oameni și am considerat că merit. Chiar și toți prietenii mi-au spus: ”Meriți și tu să ai un concert al tău la Sala Palatului! Vorba aia, cânți în Las Vegas și nu cânți în București? Ce e aia?”. Mai adaug că joc și la teatrul Tănase, într-un spectacol excepțional cu Mirela Vaida, deci am foarte multe activități, dar îmi lipsea Sala Palatului. Și atunci, cei de la Catena, care se ocupă de imaginea mea și mă susțin financiar în tot ceea ce înseamnă aparițiile mele publice, s-au gândit să facem un spectacol bazându-se pe imaginile artiștilor care fac reclamă Catenei în primul rând: Maria Dragomiroiu, Adrian Enache, Nico. După care, Adrian Iordăchioaie a spus că ar fi interesant să se reia trio-ul celebru al anilor 90, Temișan, Enache, Iordăchioaie, care făcea ravagii la spectacole și am zis atunci: ”Hai să o facem și cu trio-ul!”. Daniel Iordăchioaie este surpriza acestui spectacol. El este regizorul. Se ocupă de regie. O altfel de regie. El între timp a terminat și UNATC-ul, la secția regie de film și este foarte priceput. A fost o surpriză chiar și pentru mine să văd câte idei extravagante are! După aceea am zis să oferim ceva și tinerei generații ca să fie un spectacol complet. L-am invitat și pe Pepe, apoi, gândindu-mă la tânăra generație am invitat-o pe fiica mea, Diana Andreea Enache, care face acum senzație în muzică, toată lumea o cheamă peste tot să cânte. De asemenea sunt invitați Rareș Varniote, colegul și prietenul meu de la trupa Alb Negru care face show-uri gen Adrian Enache, așa mai pentru tinerii de douăzeci și ceva de ani. Apoi Marcel Pavel, Monica Anghel, am zis să aducem și muzică grecească și l-am invitat pe Ionuț Galani, pentru că și eu cânt grecește și Galani a fost elevul meu de mic. Eu l-am inițiat în muzica grecească și am zis să facem și un duet. Kamara, care este component al Naționalei de Fotbal a Artiștilor și cântăm un imn al Campionatului Mondial de fotbal din Italia, din `90, Gianna Nannini – Notti magiche, pentru că noi suntem campioni mondiali de trei ori consecutiv. Echipa Națională de Fotbal a Artiștilor a câștigat la Moscova 3 ani consecutiv titlul mondial. De-aia nici că ne mai prea iubesc rușii, nici nu ne-au prea invitat, acum nici nu ne mai ducem. Și am zis să legăm și muzică și fotbal. Raul, care este colegul meu și mi-a scris un super hit care de 2 ani face mari ravagii prin diaspora – ”Ești frumoasă”, melodia scrisă de el pentru mine și cu care am mare succes. De Mirela Vaida vă spun că este o surpriză și, în afara emisiunii Acces Direct, este o cântăreață foarte bună și o să cântăm un duet, o super piesă a lui Tom Jones. Deci avem foarte multe surprize. Se va cânta genul ”oldies but goldies”, melodii ce nu mor niciodată și care se vor cânta și peste 100 de ani de alții probabil. O am în spectacol și pe Adina Sima, o celebră soprană care cântă mai mult în străinătate și era nedrept să nu o asculte și publicul din România. Sper că nu am uitat pe nimeni. Cineva spunea, mai exact o ziaristă spunea văzând distribuția acestui spectacol că putem da titlul acestui spectacol ”Generația care chiar cântă”. Am zis râzând ”Da.. Mulțumesc, sărut-mâna!”. Dar am zis să nu îi supăr pe ceilalți care nu prea cântă și am zis să fac ”Adrian, din Inimă, Enache – O singură noapte”, piesa care mi-a schimbat viața într-un fel. Hit-ul meu de la Mamaia 2000, când am câștigat festivalul și pe care îl cântă acum toată lumea. Și în America, nici nu mă mai lasă să cânt eu, îmi iau microfonul și îl cântă ei. Ideea a fost a lui Iordăchioaie. Titlul găsit foarte frumos – Adrian, din Inimă Enache, ca să legăm o parte și cu ”Farmacia inimii” și ”O singură noapte” la palat, cu Adrian Enache și invitații săi.

I.V.:  – În afară de Mamaia, vă rog să amintiți câteva din premiile mai importante câștigate și unde le-ați câștigat.
A.E.: – Cel internațional din Kazakhstan la Almaty – ”Vocile Asiei”, apoi am câștigat premiul doi la interpretare la Festivalul Pamukkale, Turcia în 1997, unde am cântat în deschiderea lui Tom Jones, care este idolul meu. Cântasem în concurs și o piesă din repertoriul lui și organizatorii mi-au făcut o surpriză când mi-au înmânat premiul, m-au pus să cânt piesa lui Tom Jones și după prima strofă a intrat chiar marele Tom Jones și am ”înnebunit”, vă dați seama ce am trăit. După care l-am cunoscut la Cerbul de Aur și am aprofundat relația de prietenie. La ”3 din 10 pentru un show” era o emisiune de televiziune la începutul anilor `90, când m-am lansat eu. Am câștigat vreo două ediții și acolo. Însă premiul cel mai important e dragostea publicului! Ăsta e premiul cel mai mare pentru mine. Oriunde mă duc, nu numai în România, ci în toată lumea asta, unde mă duc și vin românii, toată lumea mă ascultă cu drag și mă privesc ca pe o mare vedetă de Hollywood. 

I.V.: – Când și unde ați debutat?
A.E.: – Eu am început cu muzica rock. Am fost solistul trupei Phoebus din Galați și am câștigat foarte multe premii de rock atunci, că am fost solist vocal, ca trupă… Și atunci l-am avut coleg și l-am crescut practic pe actualul mare chitarist al României Nicu Patoi, am crescut împreună. În perioada aceea am câștigat foarte multe premii la festivaluri de rock. Atunci, în anii `80, `84, `85, `86, `87, cântam rock. După care mi-am dat seama că nu era prea binevenit curentul acela în România, nu apăream la televizor, nu aveam niciun avantaj, ba din contră, eram fugărit de autoritățile comuniste care nu ne lăsau să cântăm, așadar am trecut la muzica pop și am ajuns la clasa Mihaelei Runceanu, mare voce, mare artistă și mare profesoară, după care a urmat lansarea mea propriu-zisă în muzica pop, în anii `90, exact Mamaia 1990, unde am obținut premiul al doilea la interpretare, cu regretata Laura Stoica. Ea a câștigat trofeul Mamaia `90 și eu premiul II. Cam atunci am început emisiunile de televiziune, festivalurile, premiile. Cam pe atunci, `90, `91. 

I.V.: – Vreau ca finalul interviului să vă aparțină, așadar vă rog să ne spuneți ce le transmiteți fanilor.
A.E.: – Le transmit o dragoste fără margini și le spun atât: să rămânem oameni, măcar atâta timp cât știința nu a descoperit că putem fi altceva!     

                                  Interviu consemnat de Ioan Vasiu /UZPR



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania