Frânturi de voci, mereu neiertătoare,
În fibre șubrezite se strecoară.
Dar râvna o păstrez și înfăşoară
Tăcerile de duh izbăvitoare.
Nici serile nu se mai zbat cu frică.
Îndemnul mut în taină îl înjug
La carul orei când un val despică
Jertfirile arzând mocnit pe rug.
Pe zidul clipei îngeri se ridică.
Tăcut şi drept de moarte nu mai fug.
(„Casa fără ziduri, Sonete 2, Arania, 2006)
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania