Agonizez
Autor: Adrian Munteanulnvitaţie la lectură
Un sonet pe zi
SONETOTERAPIE 74
– text și interpretarea autorului –
28 mai 2020
AGONIZEZ
Agonizez. E drumul strâmt, o sfoară.
Se prind de ea speranţe-nşelătoare.
S-au rătăcit în smârcuri şi duhoare,
Iar izul lor nevrednic mă-nfioară.
Se prind de ea speranţe-nşelătoare.
S-au rătăcit în smârcuri şi duhoare,
Iar izul lor nevrednic mă-nfioară.
Frânturi de voci, mereu neiertătoare,
În fibre șubrezite se strecoară.
Dar râvna o păstrez și înfăşoară
Tăcerile de duh izbăvitoare.
Nici serile nu se mai zbat cu frică.
Îndemnul mut în taină îl înjug
La carul orei când un val despică
Jertfirile arzând mocnit pe rug.
Pe zidul clipei îngeri se ridică.
Tăcut şi drept de moarte nu mai fug.
(„Casa fără ziduri, Sonete 2, Arania, 2006)
Rubrica: lnvitaţie la lecturăAutor: Adrian Munteanu
Distribuie: Facebook LinkedIn WhatsApp E-mail
