Ecaterina VERUM

Altoaie putrede

din vechiul codru cu falnic stejar, ulm și cedru
rămas-au cioate
buruieni și-altoi corciți,
ce-s din ce în ce mai
răspândiți dar și-au uitat trecutul măreț
şi vatra
– e vatra-n care v-ați născut
v-ați format şi ați crescut –
nu vă cer respect pentru istorie, glie şi neam
ci măcar pentru propria voastră ramură
Oh!
dar voi cei făr’ de coloană
c-un ADN stricat
sunteți capabili doar să roadeți
precum caria-n lemnul bun
sub a invidiei glugă pân’ la secătuire să sugă
sângele străbun
…
mă-ntreb acum
ce-ați făcut pentru locurile natale
pentru cei ce-au fost cândva
pentru cei ce vor urma?
cu ce drept i-ați condmna?!
Oh!
măcar de-ați fi intruși,
dar sunteți de pe aceleași meleaguri
şi n-aveți nimic de spus, dar dați din buze
vărsând venin
şi-n jeg meschin bagi
foi albe de destin…
ce tată şi ce mamă
v-au rătăcit aici?
pâinea cărui lan de grâu
o devorați?
apa cărui izvor
o beți şi-o murdăriți?!